Theatrum Mundi si Teatrul Bulandra – Ceasornicaria Taus – Regia Mircea Marin; Scenografia Doru Zanfir; Muzica Dorina Crisan-Rusu; Coregrafia Felicia Dalu; Interpreteaza: Ion Lucian (Taus, Un Preot), Tudorel Filimon (Klaus, Doamna Klaus), Mirela Comnoiu Marin (Doamna Burma, O chelnerita, O trecatoare voalata), Dana Pocea (Melanie, O saltimbanca), Claudia Negroiu (Ingerul, Scafandrul, Cocles si Fantoma sa, O tinara fata), Viorel Paunescu (Papus, Atlas, Scafandrul Cocles si Fantoma sa), Gheorghe Danila (Maus).

Teatrul National din Tirgu-Mures – Alge – Regia Radu Afrim; Scenografia Krisztina Nagy; Interpreteaza: Luminita Valeanu (Bernarda Alba), Iolanda Dain (Bunica), Monica Ristea-Horga (La Poncia), Elena Purea (Martirio), Cristina Holtzli (Angustias), Roxana Marian (Adela), Delia Martin (Amelia), Theodor Marton (Pepe), Ciprian Cadar (Omul cu dantelele).

„Suprarealismul e un mod de viata“, ii declara cu putin timp in urma Gellu Naum Simonei Popescu. Cam in acelasi chip vorbea mai an Mircea Cartarescu, la Zilele Tomis, despre postmodernism. Sa fie doar o intimplare? Dincolo de faptul ca primul tine de incununarea hidrocarburii, iar al doilea de bitul epidemic, vina pare comuna, iar drumul – demonstratia unei evolutii. Suprarealismul e bucuria in fata vastitatii, postmodernismul utilizarea acesteia ca instrument de cunoastere (pesemne, modernitatea raminind uimirea stresata, la mijlocul drumului, intre cele doua categorii). Ca pentru suprarealism ironia e umorul, pe cind pentru postmodernism pina si umorul e ironie e probabil unul dintre turnesolurile diferentei, recognoscibila si in doua spectacole a caror premiera a avut loc in ultimul timp, la Bucuresti si Tirgu-Mures.

Taus, Klaus, Maus &Co.

Dupa Poate Eleonora…, produs acum citiva ani impreuna cu Teatrul de Comedie sub bagheta lui Alexandru Tocilescu, Theatrum Mundi se into