Radu PETRESCU
Locul revelatiei
Editie ingrijita de Adela Petrescu, cu o prefata de Gheorghe Craciun, Editura Paralela 45, Pitesti, 2000, 238 p., f.p.
Locul revelatiei este o culegere de texte despre arta si artisti („nescriitori“). Multe articole sint inedite, altele au fost publicate in diverse reviste culturale (Romania literara, Vatra, Viata romaneasca etc.). Este cunoscuta pasiunea lui Radu Petrescu pentru pictura mai ales, jurnalele sale continind zeci de pagini dedicate acestei arte. Comentariile din volumul de fata nu sufera nici o schimbare. Intilnirea cu o capodopera ramine o experienta foarte personala, un prilej de meditatie asupra propriei arte. Pe de alta parte, descrierea tablourilor seamana cu nenumaratele pasaje „meteorologice“ din jurnale sau din Matei Iliescu – punctul de interes ramine „aerul“ care desparte lucrurile: scriere sau pictura, autorul fiind nevoit sa opereze o afereza in volumul compact al realitatii.
Inca de la primele rinduri ale cartii apare o importanta problema de mimesis. Care este obiectul descrierilor lui Radu Petrescu, din moment ce realitatea „reala“ seamana atit de mult cu realitatile artistilor supusi analizei? Nu il intereseaza tema aleasa, „subiectul“ operei, ci modul in care a fost realizat decupajul. Iata o mostra de descriere a unei pinze: „O invazie suava de alburi, pornita din coltul sting de sus, izoleaza in sine, in Peisaj cu turma, de la Galeria Nationala, o frumoasa forma albastra limpede, cerul, si cutitul o intrerupe din loc in loc fie stergind, subtiind, fie suprapunind acelasi alb peste urmele de pensula adinci si decise ce par sa se precipite spre pamint si se astern totusi pina la urma, impacate, paralel albastrului extrem, verdelui si violeturilor roscate ale acestuia“ etc. „Cutitul“ este noul personaj al acestui tip de discurs; pictorul este un adiacent al propriei ope
