Grigore CHIPER
Violoncelul si alte voci
Editura Augusta, Timisoara, 2000, 94 p., f.p.
Intr-o epoca deloc fasta pentru filoromanii basarabeni, cind Vladimir Voronin a reusit sa cistige alegerile si sa impuna o politica de obedienta fata de Moscova, toate fragilele realizari ale oamenilor de cultura din Basarabia, toata acea independenta culturala cistigata cu greu vor fi probabil pierdute. In acest context, nucleul de demnitate nationala si europeana al scriitorilor tineri strinsi in jurul revistei Contrafort, de care ne leaga cele mai placute sentimente de prietenie, se va gasi in pericol de gradul intii. In Chisinau existau acum doi-trei ani doar doua oaze de romanitate: redactiile revistelor literare in limba romana, in special cea a Contrafort-ului, si Ambasada Romaniei!
In volumul publicat anul trecut, Grigore Chiper stringe proze ce se inscriu in familia optzecismului basarabean, mai cunoscut cititorilor romani prin realizarile sale poetice. Putini stiu insa ca exista timide incercari de a scoate literatura basarabeana din zona lirismului ei mioritic si de a scrie o proza de o alta calitate decit cea a lui Ion Druta, cel care a facut pactul cu diavolul sovietic. Pe urmele lui Mircea Cartarescu, Emilian Galaicu Paun a scris un roman scurt si bun, iar prozatorii optzecisti basarabeni ar putea sa persevereze. Cartea lui Grigore Chiper e un bun exercitiu de stil, caci redactorul revistei Contrafort scrie delicat, aproape feminin, e un bun observator si scriitura sa e patrunsa de un puternic fior nostalgic, specific sufletului slav. Naratorii sai sint intelectuali cu puteri sporite de analiza, din familia sufleteasca a lui Sandu din nuvela Chinuri a lui Anton Holban sau din cea a lui Mersault, personajul celebrului roman al lui Camus. Iata o descriere a unui cuplu intilnit in anticamera doctorului Tulp: „Au sosit doi tineri. El
