Constantin Bacalbaşa (frate cu Anton, celebrul în epocă Toni, şi cu Ion) a fost un longeviv, cu o activitate gazetărească remarcabilă. S-a născut în 1856 şi a murit, tocmai, în 1935. A scris la numeroase gazete, fiind, în 1879, unul dintre întemeietorii ziarului socialist Drepturile Omului, fiind socialist, ca şi fratele său Anton. Apoi a fost redactor respectat la Lupta lui G. Panu şi, din 1895, prim redactor la Adevărul, apoi la Dimineaţa. Spre sfîrşitul vieţii a trecut la Universul, ziar de dreapta, el, fostul socialist, unde condeiul lui a scris pînă l-a găsit moartea, la 79 de ani. Trăind atîţia zeci de ani în lumea presei, a găsit cu cale să evoce Bucureştiul de odinioară, iniţial în foiletonul săptămînal al Adevărului şi Universului, adunînd, apoi, materia în patru volume (1927-1932), modificate oarecum faţă de ceea ce scrisese în presă, cu titlul atrăgător ca un magnet, Bucureşti de altădată. Cartea era, pentru istorici, un izvor nesecat de informaţii. Dar asupra lor plutea frica de eroare, cartea fiind mereu citată cu rezerve justificate. În 1987 dl. Tiberiu Avramescu, bun cunoscător al Adevărului (despre care, mai ales despre Const. Mille, a scris o carte în două volume) şi al epocii s-a hazardat să reediteze tomurile lui C. Bacalbaşa, începînd, fireşte, cu primul ei volum. A procedat sistematic, verificînd, în presa timpului, mai fiecare dintre afirmaţiile autorului, dublînd astfel, aproape, în aparatul de note, cartea pe care o edita. De acum încolo, cartea lui Bacalbaşa devenea un instrument de lucru perfect creditabil. Tocmai în 1993 a apărut al doilea volum şi, acum, în 2000, al treilea. Cu o asemenea distanţă între volume, lucrarea era ameninţată să se risipească, ajungînd mai bine în marile biblioteci publice, dar mai greu în bibliotecile cercetătorilor. Dar, nenorocire, editorul, dl. Tiberiu Avramescu, ne previne acum că pune capăt muncii sale