Caracterizînd arta lui Cantemir, G. Călinescu menţiona în Istoria literaturii române "invenţia verbală extraordinară". În legătură cu aceasta aş vrea să mă opresc asupra unui amănunt din cronica "Păcatele limbii" a doamnei Rodica Zafiu - rubrică citită întotdeauna cu plăcere şi interes - publicată în numărul 8/2001 al "României literare". Comentînd ultimele fascicole apărute ale Dicţionarului limbii române (DRL), d-na Rodica Zafiu relevă că prima parte a tomului XIII (V - veni) "cuprinde, păstrînd tradiţia dicţionarului-tezaur, forme vechi, rare, adevărate ciudăţenii lingvistice, cu cîte o singură atestare, precum substantivele vacsinar ("persoană care vaccinează", la 1840), vederoi ("grup de persoane care merg la peţit, la "vedere", termen regional, a varvarizmi ("a folosi barbarisme", la Cantemir) etc.". Cred că a varvarizmi din Istoria ieroglifică (în ediţia Verdeş din Biblioteca pentru toţi, vol. I, p. 163) nu poate fi alăturată ca "ciudăţenie lingvistică" formelor ca vacsinar sau vederoi; aici, la Cantemir este vorba de o creaţie lexicală, cu nuanţă umoristică, implicînd folosirea ludică a erudiţiei, în ton cu întreaga Istorie, şi în cel mai înalt grad caracteristică artei lui Cantemir. Spre deosebire de vacsinar şi de vederoi, care ar fi putut apărea şi în alte contexte şi la alţi vorbitori sau autori şi care au, poate, numai întîmplător o singură atestare, a varvarizmi ca creaţie lingvistică umoristică are în mod necesar o singură atestare, deoarece îşi capătă sensul numai în contextul dat, în episodul dat din naraţiune.

Dealtfel, glosarea din DRL: "a folosi barbarisme" nu e corectă. Un asemenea cuvînt-creaţie ca "varvarismi" nu poate fi definit pe baza unui context minim semnificativ (cîteva, să zicem 8-10 cuvinte, cum se procedează de regulă în DLR); el nu poate fi interpretat corect decît în cadrul unui context mult mai larg, în cadrul întregul