După ce se făcuse puţină curăţenie în sala cea mare, Uriel, care aştepta de cîteva ore, singur, la fereastră, descoperi în grădină vreo zece-douăsprezece spectatori care se certau discutînd dacă e potrivit să acceptăm oferta gazdelor fără nici o garanţie pentru sănătate şi progrese la drum. Într-o rezoluţie nebuloasă se preciza că pagubele vor fi înregistrate imediat în dosul plopilor. Cînd cei mai mulţi se aşezară să asculte, vorbitorii din tribuna înjghebată în grabă, se întrecură în competiţii ritoriceşti. N-am spus că numitul 'Chifteriţă', care era vinovat de oprirea programului, avea un nas fenomenal de lung ca ciocul unei pajure măreţe, pe care, predicînd, îl întorcea odată la stînga, odată la dreapta. Fascinaţi de ritmul păsăresc, cei din sală schimbau laolaltă cu vorbitorul poziţia capului: odată la stînga, odată la dreapta, cum se întîmplă de obicei la meciurile de tenis. Glasul lui, la început duios precum ciripitul unei privighetori în zăvoi, după un fortissimo adecvat, deveni rar şi plăcut. "Iubiţii mei, din nimicul economiilor noastre am pus fiecare obolul său în cutia milelor din sfîntul nostru Sobor; s-a umplut pînă la capac cu milosteniile dvs. De 12 ori ne-am adunat împrejurul sîrguinţei noastre care se materializase în formă de bani. Şi parohienii se bucurau şi căutau prin cele mai ascunse pliuri ale îmbrăcămintei lor vreo bancnotă colorată. Astfel de întîmplări ni se povestesc de la toate parohiile. Înalt Prea Sfînţitul Mitropolit însuşi sacrifică, cu toată pauperitatea eparhiei, nenumărate danii."

Credeam că n-o să mai termine, dar, după o vorbă minunat învîrtită, fu întrerupt de pretutindeni cunoscutul coropcar Ioniţă Coţăilă care vocifera de mai multă vreme: "De ce nu închideţi gura acestui vorbăreţ? Dacă îl lăsaţi, vă va sparge urechile pînă diseară." Primarul nostru care conducea dezbaterile se arătă ca niciodată foarte duşmănos ş