După ce am citit traducerea în engleă a traducerii lui Mihail Sebastian, curiozitatea brusc alertată faţă de perspectivele occidentalilor asupra societăţii şi culturii române m-a îndemnat să petrec cîteva ceasuri în bibliotecă, căutînd numai texte consacrate României. Mi se pare îngrijorător faptul că mai bine de jumătate din titlurile şi autorii pe care i-am găsit strîng praf pe rafturile unei biblioteci universitare americane încă din anii '60 şi '70. Ceea ce înseamnă, inevitabil, că această jumătate reprezintă documente de partid, texte de propagandă, obscure broşuri menite să popularizeze imaginea unei prospere Românii socialiste. Hotărît, cultura română nu e bine reprezentată în străinătate. Să nu ne mire, prin urmare, grav distorsionatele imagini, uneori strident unilaterale, pe care le produc occidentalii înşişi. Fundaţia Culturală Română, care după ştiinţa mea are în program îngrijirea unei arhive culturale adresate publicului de peste hotare, are o grea sarcină de care e încă departe de a se fi achitat.

Cartea pe care o comentez aici, recomandată de cineva, nu descoperită de mine, m-a pus pe gînduri. Am ezitat mult înainte de a mă hotărî să o prezint cititorului român, şi nu-mi pot nici eu lămuri confuzia de sentimente şi raţionamente pe care mi-a strînit-o. Balkan Ghosts, o carte de reportaje şi impresii de călătorie de Robert D. Kaplan, oferă o imagine frisonantă a României. Dar sîntem prea obişnuiţi cu asemenea imagini: întreaga presă românească se întrece în virtuţi pamfletare înregistrînd cele mai banale întîmplări cotidiene dintr-o Românie intrată deja în stadii finale ale unei lungi agonii. Numai că altceva e să descoperi această Românie nu într-un articol al lui Mircea Mihăieş, ori al lui Cristian Tudor Popescu, ci în paginile unui ziarist american, cu mulţi ani de experienţă în analiza situaţiei politice în ţările balcanice. Pe lîngă Kap