O ştire din Statele Unite anunţă că, în 12 martie, un tribunal din Louisiana a respins, în numele libertăţii de exprimare, plîngerea depusă împotriva studiourilor Warner Brothers şi a regizorului Oliver Stone, regizorul filmului Natural Born Killers. Ieşit pe ecrane în 1994, avînd în rolurile principale pe Juliette Lewis şi Woody Harrelson, Natural Born Killers a devenit, dacă-mi este permisă analogia, "filmul de căpătîi" al multor tineri şi adolescenţi. Doi fani ai filmului, Sarah Edmondson şi Ben Darrus, s-au identificat în aşa măsură cu protagoniştii încît au decis să le retrăiască aventurile. Rezultat - un mort şi o femeie paralizată pe viaţă. Nu a fost, nici în America şi nici în Europa, singurul caz de acest fel. De fiecare dată, asasinii - tineri, abia ieşiţi din adolescenţă - declarau că îi avuseseră pe eroii filmului drept "modele". Sentinţa dată de tribunalul din Louisiana vine după cinci ani de aprigă bătălie judiciară. Procesul însuşi a fost considerat o premieră, deoarece acuzarea a pretins că realizatorul fusese conştient că opera lui îi va determina pe unii tineri să comită crime. Apărarea a invocat, fireşte, statutul de operă de artă al filmului şi a prezentat, drept probe, interviurile date de regizor, în care acesta susţinea că dorise, dimpotrivă, să-i facă pe spectatori să reflecteze, în mod critic, asupra locului violenţei în societatea contemporană. Este poziţia pe care a adoptat-o, în final, şi judecătorul, al cărui verdict respinge tocmai intenţia de incitare la violenţă. "Nu eu, ci Sarah Edmondson a tras asupra lui Patsy Byer" (femeia paralizată, n.m.), ar fi declarat, după încheierea procesului, Oliver Stone. Cu alte cuvinte, ficţiunea e una, realitatea e alta, şi cine nu înţelege că arta e convenţie înseamnă că pierde şi simţul realităţii. Procesul nu face decît să continue, în fapt, o mai veche dezbatere, acutizată în ultimii ani de