naşterea şi identitatea lor Unul dintre "secretele", altfel ştiute de toată lumea, ale democraţiei americane este principiul după care fiecare instituţie publică purtătoare de autoritate este controlată, iar puterea ei este "echilibrată" de o altă instituţie. În engleză, principiul se cheamă "checks and balances" şi se pare că primul care a vorbit desluşit despre acest lucru a fost Thomas Jefferson, care în ale sale Note despre Statul Virginia (1784) a afirmat că puterile unei guvernări trebuie să fie divizate şi echilibrate între mai multe instituţii, astfel ca nici una dintre ele să nu-şi poată depăşi competenţele legale fără să fie oprită eficient de o altă instituţie. Nu e greu să identificăm în această idee jeffersoniană puternice influenţe din Montesquieu, dar paternitatea ideii e mai puţin importantă pentru noi. Important este să înţelegem cît mai profund acest principiu pentru că, în absenţa acestei idei fondatoare, nu poate exista stat de drept. Am mai spus-o, statul de drept presupune o arhitectură complicată (ceea ce se traduce într-o birocraţie care pare, uneori, insuportabilă) în care elementul principal este simetria (adică "echilibrul" puterilor). Statul de drept are în spiritul său, în acelaşi timp, rigoarea gotică a echilibrului şi simetriei, dar şi voluptatea barocă a detaliului finisat cu grijă. Statul de drept este foarte bogat în detalii (instituţii), dar echilibrul intern al întregii structuri este întotdeauna păstrat. Cînd decidentul politic înfiinţează o nouă instituţie publică, trebuie să aibă în minte foarte clar "datele de identitate" ale acesteia. Astfel, o instituţie publică într-un stat de drept se identifică prin trei elemente esenţiale: competenţele (cu ce se ocupă), ce instituţie o controlează (nu este întotdeauna aceeaşi cu instituţia căreia i se subordonează) şi ce instituţie o "echilibrează" (adică ce instituţie are abilita