Mult timp după accidentul de la Baloteşti am trăit cu impresia că această catastrofă petrecută în România a fost începutul unui şir de accidente aviatice din lumea întreagă. Ziarele, emisiunile de ştiri conţineau aproape în fiecare zi informaţii despre un alt avion prăbuşit, alte zeci de morţi. Acum, subiectul la modă este "copilul abuzat", mai exact bătut, maltratat de părinţi. (Nu pot înţelege de ce la un moment dat aceeaşi presă a trecut, spun eu, foarte uşor peste cazurile de pedofilie descoperite. Poate e doar o impresie.) În fiecare zi un alt copil este bătut cu bestialitate, ars - sau mai ştiu eu ce minune - în altă parte a ţării, din cu totul alte cauze, mai mult sau mai puţin absurde. Dar accidente aviatice au fost şi vor mai fi, iar "frumosul" proverb "bătaia e ruptă din rai", e aplicabil din timpuri imemoriale. Să nu fiu înţeles greşit, nu spun că aceste lucruri trebuie să existe, nici că nu putem face nimic, dar... Ce pot face bietul asistent social (inspector, referent sau cum s-o mai numi) sau bietul poliţai, cînd astea se petrec în spatele unei uşi închise ale unei locuinţe, unde nu au dreptul să pătrundă cu forţa decît în cazuri excepţionale? Şi, oricum, de unde să ştie ei că în apartamentul X la ora Z are loc aşa ceva? (Remarcaţi, vă rog, că în majoritatea cazurilor ajunse în presă, chiar acela care a săvîrşit fapta îşi duce copilul la spital şi, abia apoi, cazul ajunge la cunoştinţa Poliţiei şi a instituţiei pentru protecţia copilului. Moda denunţurilor a trecut: foarte rar se întîmplă ca un vecin sau o cunoştinţă a familiei să se ducă la Poliţie şi să prevină în felul acesta un viitor grav abuz.) Astfel, problema protecţiei copilului devine una a ce se poate face după şi nu o prevenire a unui astfel de abuz. În astfel de cazuri, părintele este arestat şi, eventual, decăzut din drepturile părinteşti, iar copilul intră în grija statului. @N_P