"Tu eşti sensibil, Pleşiţă. Trebuia să fii scriitor. "

Nicolae Ceauşescu 1. Printre francezii care, în 1950, au semnat Apelul de la Stockholm, adoptat de Congresul Mondial al Partizanilor Păcii şi lansat de comunişti, se afla şi un oarecare tînăr Jacques. Serviciile speciale franceze, prescurtat RG (=Renseignements généraux), l-au fişat cu promptitudine drept comunist. Nota de atunci există şi azi în dosarul fostului oarecare tînăr Jacques, devenit între timp om politic de dreapta, ministru de Interne, şef de partid, primar general al Parisului, prim-ministru şi în prezent preşedintele Republicii Franceze. Fiindcă despre Jacques Chirac e vorba! Cu această informaţie cochetă se termină Leurs dossiers RG (Flammarion, 2000), cartea unui tînăr jurnalist francez de investigaţie, Julien Caumer, care, prin mijloace deloc ortodoxe, cel puţin aşa susţine el, a reuşit să vadă, pe ascuns şi parţial, dosarele unor scriitori şi artişti francezi - André Malraux, Sartre, Brassens, Gabin, Yves Montand, Simone Signoret, Coluche ş.a. În chip de garnitură sînt oferite "piese" din dosarele lui Victor Hugo, Zola, Verlaine, Rimbaud etc. şi se schiţează, cu un anumit umor, istoria mai mult decît bicentenară a RG. Denumirea ar fi apărut prima dată într-un text din 1894, dar instituţia exista de pe la 1800, sub numele "polices spéciales". O înfiinţase Fouché, ministrul poliţiei pe vremea Directoratului şi răsplătit de Napoleon cu aceeaşi funcţie, pentru ajutorul dat în reuşita loviturii de stat în urma căreia Bonaparte a devenit prim consul. "Viaţa naţiunii este atent observată", scrie Julien Caumer: Fouché obţinuse pentru ministerul lui al doilea buget al Franţei de atunci (primul era al Externelor), iar Napoleon primea zilnic un "Buletin al ministerului", de care va fi fost desigur mulţumit, de vreme ce i-a prilejuit această maximă - "Un şef are dreptul să fie înfrînt, niciodat