Ştefan cel Mare trebuie că se învîrte în mormînt. Dar nu poate fi o mişcare de rotaţie constantă - nu atîta vreme cît ritmul inevitabil al manelelor va continua să zgîlţîie vatra strămoşească. Ei, da, boieri dumneavoastră, am trăit să vedem încă o pace ruşinoasă cu Turcul! Dar ce zic eu, chiar mai mult decît atît - e o capitulare fără condiţii, în care ne dăm nu numai portofelul (prin amabilitatea BTR), ci ne punem şi turbanul. Ca de atîtea ori în istorie, în fruntea partidei boierilor vînduţi Porţii s-a pus un os (aproape) domnesc: hale Ion Dolănescu. Pentru cei care n-au vreme să urmărească evoluţiile din lumea muzicală, iată pe scurt întîmplarea: Dolănescu a făcut echipă cu nişte cîntăreţi de manele şi a scos un album pe care americanii l-ar numi fusion, adică o combinaţie de stiluri. În cazul de faţă e vorba de foste hituri de muzică populară, remixate cu inflexiunile orientale şi rap-ul de Pantelimon pe care piaţa le cere astăzi. Ca să-şi promoveze opera şi-a confecţionat un costum bizar, cu o tunică neagră à la Nehru şi un turban din acelea pe care şi astăzi Soleiman Magnificul le poartă prin manualele de clasa a cincea. În această ţinută a apărut în talk-show-uri, pledînd pentru destindere şi coexistenţă paşnică între genurile muzicale. Probabil că i-a trebuit ceva curaj. Numele mari, care îţi garantează vînzări de zeci de mii de casete, nu mai sînt nici Ion Dolănescu şi nici Irina Loghin. O ştie şi Vadim, care era preşedinte astăzi dacă îi venea ideea să-i pună pe listă pe Adrian Copilul Minune ori pe Elvis. Şi totuşi, atunci cînd toată lumea credea că dl Dolănescu se va dedica propăşirii ţării prin măsuri înţelepte de ordin legislativ, iată-l înapoi la ce ştie să facă mai bine. Să fie un semn că bunul-simţ mai cîştigă cîteodată? Poate, dacă turbanul n-ar fi avut sclipici şi dacă maestrul n-ar încerca să ia din market-share-ul altora care au crescut