Acum o săptămînă, mi-am petrecut toată noaptea de sîmbătă spre duminică încercînd să înţeleg şi să comentez mişcările paradoxale care se petreceau în cartierul belgrădean Dedinje. Vila unde Slobodan Miloşevici ascultă casete cu Lepa Brena, aşteptînd să se întîmple ceva, a intrat brusc pe toate canalele media. Mă rog, pe aproape toate. Deşi posturile noastre naţionale (cu programe locale), sau publice (cu apucături comerciale) au mîncat multe pîini pe seama lui Miloşevici, acum nu i-au mai acordat nici o atenţie. Era ora de filme, de manele, nu merita să strici atenţia poporului nostru "care nu are decît doi prieteni, sîrbii şi sturionii". Nici măcar cu o subtitrare delicată. Noroc cu cablul! Romanii vorbeau de pîine şi circ, românii vorbesc de cablu şi săpun. M-a frapat însă un fel de triumfalism care părea să răsară de peste tot. Dictatorul a fost arestat, urmează ca pe Dunăre să curgă lapte, iar pe canalul de la Novi Sad miere de salcîm. Cu inventivitatea cunoscută, BBC-ul, CNN-ul, NBC-ul şi-au sunat analiştii, comentatorii şi experţii şi au trîntit nişte transmisiuni de mai mare dragul. Imagini primite acum un sfert de oră, avem o informaţie neverificată încă, agenţiile citează, un înalt funcţionar zice, Slobodan nu cedează. Cu toate acestea, un singur personaj nu a fost convocat, unul cu experienţa schimbărilor politice bazate pe votul comandourilor. De exemplu, un român. În primul rînd, Miloşevici va fi cercetat, din cîte înţeleg, în cîteva speţe de natură financiară - deturnare de fonduri, 173 de kilograme de aur care au dispărut din ţară dar au apărut în conturile sale din Elveţia şi Cipru. Ştiu eu vreo cîţiva care caută conturi de astea încă de acum 11 ani! După cum prea bine ştim, procesele foştilor lideri comunişti se lovesc de solidaritatea betonată a fostelor cercuri de putere şi de interese. Iar depistarea conturilor din străinatate sau a complic