A nu ocoli fondul problemei Scrisoarea lui G.M. Tamás constituie, după părerea mea, nu numai o invitaţie la dialog pe teme puţin (sau aproape deloc) dezbătute la noi ci şi, poate fără intenţia expeditorului, un test despre măsura în care aceste teme se pot discuta, şi voi începe cu acest aspect al problemei. Asemenea unui reactiv chimic, textul "developează" disponibilitatea unor intelectuali de marcă de a aborda fondul respectivei scrisori. Unii dintre ei au abordat, fie şi parţial, miezul scrisorii, alţii însă l-au ocolit şi s-au cantonat în sublinierea pe larg a unor vicii de informare sau a unor discutabile paralele istorice ale lui G.M. Tamás, mergînd pînă la contestarea dreptului acestuia la dialog. Cei care ocolesc (de fapt resping) fondul problemei, păcătuiesc prin încălcarea unei elementare legi a logicii formale care ne învaţă că, pornind de la o premisă falsă, se ajunge la o concluzie greşită. Premisa respectivă, mult şi intens vehiculată după 1989, constă în translarea, cu semnul egalităţii, a conceptelor: ceauşism = socialism = comunism, ultimul termen fiind fără corespondenţă în realitatea istorică. Astfel, anticomunismul a devenit o parolă de legitimare a unui segment activ din intelectualitatea de astăzi şi, pentru a fi credibil, el trebuie să coboare (anatomic vorbind) la nivel visceral (H. Patapievici). În aceste coordonate de gîndire, reacţia celor care ocolesc fondul scrisorii lui G.M. Tamás devine explicabilă. Aceeaşi gîndire explică şi teza "Siberiei culturale", eliminarea din nomenclatorul străzilor a numelui lui Al. Sahia (sau a absenţei unei străzi Geo Bogza), dar şi eliminarea denumirii de "1 Mai" (de fel de origine bolşevică) pentru ca, prin două mutări, să se dea numele lui I. Mihalache unei artere mai centrale. În scrisoarea lui G.M. Tamás, ca şi în unele comentarii la aceasta, se fac referiri la ascensiunea partidului lui C.V.