Considerat astazi unul dintre marii eseisti ai secolului XX, un mare stilist si unul dintre cei mai importanti ganditori ai modernitatii, E. M. Cioran a pornit inca de la inceput, asemenea lui Flaubert, impotriva locului comun. Daca ce dintai a avut geniala idee de a strange toate locurile comune intr-un "Dictionar de idei primite de-a gata", Cioran are o revolta funciara, detectabila in fiecare rand scris, fata de tot ceea ce se constituie in loc comun. Gandire cu adevarat moderna, Cioran dezice modul liniar de judecare cu care ne obisnuisera Seneca, Montesquieu, Montaigne sau chiar Gide. Actionand "x rebours" (e usor de observat ca si-a facut o tehnica din acest "in raspar"), Cioran este mereu pe picior de razboi cu sine, cu lumea si ideile. Astfel, pe acest socratic dezavuat si atroce, apostol al unul nihilism agresiv care incearca sa puna lucrurile la punct, nu ti-l inchipui decat mergand pe dunga prapastiei. Amagire, amaraciune, disperare, totul in interiorul unui fast stilistic original care da un farmec aparte filozofiei sale lirice, aparuta in plina epoca de cinism.
Primit cu reticente la inceput in Franta, Cioran este astazi tradus in aproape toate limbile Europei, studentii il citeaza si ii poarta cartile in buzunare, ca pe biblii ale modernitatii. Sa amintim cateva dintre ele: "Pe culmile disperarii", "Schimbarea la fata a Romaniei", "Tratat de descompunere", "Syllogismes de l'amertume", "La tentation d'exister", "Histoire et utopie", "La chute dans le temps", "Le mauvais Damiurge", "Exercises d'adiration". in ultimii ani, iesise din claustrarea sa de calugar benedectin, impusa de sine insusi, in locuinta mansardiera de la etajul sase al unui bloc de pe Rue de l'Odeon, acordand interviuri si aparand la televiziune. Grea povara trebuie sa mai fie gloria pentru un astfel de om nascut cu vocatia singuratatii! si, parafrazand ceea ce insusi spunea,
