Revenit la matca, Cenaclul universitar "Stefan Luchian" s-a intalnit dupa o oarecare absenta in statornicul loc de manifestare - holul Corpului B al Universitatii "Al. I. Cuza". Este vechiul cenaclu "Femina", rebotezat "Stefan Luchian" in 1990 cand, prin hotarare judecatoreasca, i s-a acordat statutul de persoana juridica.

Fara a fi cu pretentii si prejudecati afisat elitiste, cenaclul a promovat, totusi, pe intreg parcursul existentei sale, un spirit riguros de selectie, o colectiva, colegiala emulare si o aspiratie constanta spre autodesavarsire. Expozitiile, iesirile la peisaj, cursurile de specializare, tinute de catre unii din cei mai renumiti pictori ai Iasului, participarile la viata artistica a orasului, au statornicit un stil de munca si o atmosfera cert favorabila evolutiei fiecaruia dintre artistii expozanti.

Cenaclul, care nu a impartit artistii - la modul subiectiv si echivoc - intre amatori si consacrati, ci intre creatori de arta si nedisponibili pentru aceasta, a inclus artisti de toate varstele; pentru ei arta nu constituia un simplu hobby, ci un mod superior de existenta. Inutil sa mai adaug ca toti membrii nu sunt profesionisti, realizandu-se ca artisti dupa obositoarele ore de curs, dand din preaplinul sufletelor lor - acest dar de frumusete - singurul care o data dat, din inima, nu le-a creat niciodata sentimentul ca au devenit mai putin avuti...

Priviti retrospectiv, dupa primele expozitii de acum aproape un sfert de veac, expozantii au evoluat in sensul cel mai bun al cuvantului. Unele dintre membrele cenaclului si-au luminat vadit paleta (Maria Magdalena Popescu), altele si-au revigorat-o (Nia Badescu), traseele liniei castiga in energie si expresivitate si in cazul dr. Claudia Belinschi Gradinaru, care renunta la ipostaza statica in favoarea alteia, de o cuceritoare dezinvoltura.

La capatul atator participari la