Iordan CHIMET
Exil
Editura Universal Dalsi, editie bilingva, traducere in limba germana de Dana Ranga, f.a., 200 p., f.p.
Incercasem de multa vreme sa-l „prind“ pe micul peste cu nume de mag – Baltazar, eroul cartii lui Iordan Chimet. Cunosteam destinul si „legenda“ lui (cartea, scrisa la finele anilor ’40, intr-o singuratate lipsita de speranta, a aparut, mutilata de cenzura, abia in 1968, varianta completa circulind peste hotare in copii xeroxate). Pe Baltazar il vazusem prima data acum doi ani in rafturile librariei de la Muzeul Literaturii: un pestisor exotic, alb si albastru pe fond verde. I-am rasfoit „solzii“ cu lamento-uri baladesti si desene suprarealiste nastrusnice, dar am aminat (nu stiu de ce) sa-l cumpar. Apoi a disparut din vitrina si am cautat zadarnic sa-l gasesc.
De curind l-am regasit la Institutul Goethe, unde Editura Universal Dalsi a (re)lansat cartea intr-o editie bilingva, romana si germana, insotita de ilustratii ale unor mari artisti de pe trei continente care, din solidaritate cu mesajul ei universal, au tinut sa faca parte din „poveste“. (Cu totii, fie ei pictori sau scriitori, au tinut sa participe cu desene, unele infatisind propriile personaje.) Numele lor: Odysseas Elytis, Juan Soriano, Jose Garcia Ocejo, Claude Aveline, Richard Bach, Eugène Ionesco, Emilio Breda. Putin intristat de faptul ca in sala erau aproape numai oameni in virsta, am privit expozitia de ilustratii inedite din holul institutului, am „vizionat“ apoi un straniu film de desene animate realizat acum 25 de ani, dupa scenariul aceluiasi Iordan Chimet care acum vorbea despre radacinile triste ale cartii sale, cu placerea de a taifasui a unui solitar ce a supravietuit doar datorita prieteniei. E pretul pe care a trebuit sa-l plateasca acest vrajitor cu suflet de copil pentru marginalitatea sa asumata. A avut curajul de a ramine, in a
