Recunosc ca am acceptat ideea lui Gheorghe Craciun de a participa la festivalul Poezia se da in spectacol dupa ce am aflat ca voi citi impreuna cu prietenii mei Simona Popescu, Marius Oprea si Caius Dobrescu. Zis si facut, simbata 31 martie, ne-am urcat in tren intr-o formula brasoveana aproape completa, doar Simona urmind sa-si arate chipul in Bucurestiul care a adoptat-o cu totul. Si dupa ce Caius s-a contrat cu o baba care avea nostalgia regimului lui Nea Nita, dupa ce am baut o cafea in elegantul vagon restaurant, dupa ce am conversat pe teme medical-cultural-turistice cu Ioana, sotia lui Marius, am ajuns si-n Bucurestiul „cu ziduri si glorii“.
Afara, frig, nu gluma, asa ca frate-meu, care si asa e fffff friguros, era incotosmanat, nu gluma, la intilnirea de la capatul peronului. Am pornit doar cu el sa-mi las bagajul. La 5 fara un sfert, dirijati de Marius, cu care frate-meu, Mihai, s-a inteles perfect pe mobil, doar i-a fost subaltern, nu?, am ajuns la Biblioteca Colectiilor, unde am aflat de la Vlad, unul dintre organizatori, ca programul e putin dat peste cap. Tragind cu ochiul in sala, i-am vazut pe Radu Andriescu citind si pe Simona, cu spatele, identificabila si dupa ticul pe care i-l stiu din liceu.
A fost mai intii o riguroasa prezentare a editurii Paralela 45, facuta de domnul Florin Sindrilaru, pentru ca apoi sa citim noi. Am inceput eu, a citit Simona, apoi Caius, a incheiat Marius Oprea. A fost, din cite mi-am dat seama, un succes. Lume multa si degustatori autentici de poezie romaneasca in limba romana si in limba franceza. A fost excelent, la 10 ani de cind a aparut antologia Pauza de respiratie. Ne-am regasit la fel de prieteni cum am fost, placindu-ne unuia cum scrie celalalt si acum, ca in anii tulburi care ne-au legat adolescentele si tineretile. Nu mai sintem un grup, cum de altfel a subliniat Simona, capitanul nostru de ech
