Nicolae BREBAN:

1. Bine si rau in acelasi timp. Meritul lui Laurentiu Ulici si al echipei sale a fost acela, cu ani in urma, de-a fi scos din impas Uniunea Scriitorilor, de-a fi initiat intilnirile scriitorilor romani de pretutindeni, de la tarmul Marii Negre, de-a fi subventionat unele reviste literare din Bucuresti si provincie, de a face din premiile Uniunii Scriitorilor, probabil, cele mai prestigioase (si substantiale!) premii literare. La bilantul negativ se inscriu lipsa totala de transparenta a activitatii financiare a U.S., incapacitatea – sau lipsa dorintei – de a obtine surse fixe si majore financiare, cum ar fi inscrierea in bugetul national a U.S., in similitudine cu Academia Romana si Fundatia Culturala Romana. Falsul conflict cu ASPRO ce se poate rezolva, sint convins, pe cale amiabila si ar duce la o intarire a frontului scriitorilor romani. Incapacitatea U.S. de a-l proteja si de a-l ajuta pe scriitorul roman in fata editorilor, reuniti ei insisi in diverse organizatii. Acceptarea unor pensii mizere pentru scriitorii romani, inlocuirea unei strategii de lupta pentru obtinerea unor pensii onorabile (cum o reusise Z. Stancu, la vremea sa, luptindu-se cu cei de la conducerea partidului) cu ajutoare punctuale, jenante adeseori pentru cei ce le primeau, „ajutoare“ ce s-au facut, si ele, aleatoriu, probabil, si in perfecta obscuritate. Cum la vremea sa am luptat destul de aprig pentru infiintarea unei edituri a scriitorilor – Cartea Romaneasca – nu-mi este indiferenta soarta ei si constat cu dezamagire ca sub cei doi directori de dupa revolutie ea s-a transformat dintr-o „Casa a Cartii“ de elita si de prestigiu, intr-o triviala oficina de prestari servicii. Nu am nimic contra subventionarii unor texte ale unor autori din tara si din strainatate, cu conditia ca acest lucru sa fie specificat si sa se rezume la o singura colectie; in rest, editur