Prima sută de zile a guvernării Năstase s-a scurs jalonată de cîteva scandaluri, de numeroase ezitări şi de cîteva gafe. Nu e loc în această rubrică pentru o trecere în revistă amănunţită a vorbelor şi faptelor guvernului. Putem deosebi în această sută de zile cîteva perioade distincte. Prima, cea a declaraţiilor de intenţie, i-a impresionat pînă la încîntare pe reprezentanţii mai multor instituţii internaţionale care au descoperit în dl Năstase un interlocutor rezonabil, care ştie că România are nevoie de reforme, de economie de piaţă şi de un proiect veridic de integrare în Uniunea Europeană. Aici s-ar cuveni spus că succesele de premiant ale d-lui Năstase se datorează deosebirii dintre agresivitatea antireformistă a PDSR din campania electorală şi declaraţiile apăsat pro-occidentale ale primului-ministru. Cea de-a doua perioadă a guvernării a început din momentul în care executivului i s-au cerut şi fapte, nu numai declaraţii. Cam de atunci au început ezitările şi gafele, precum şi disputele din echipa de la Palatul Victoria. Dacă ne amintim, un alt reproş venit din partea instituţiilor occidentale a fost acela că în România corupţia a depăşit toate pragurile imaginabile. Imediat după aceea dl Năstase l-a trimis la vînătoare pe Ovidiu Grecea şi a încercat să sporească atribuţiile faimoasei UM a Ministerului de Interne. Ovidiu Grecea a alcătuit rapoarte din care reieşea că de corupţie nu sînt scutiţi nici reprezentanţi ai Ministerului de Interne, inclusiv şefi locali ai Unităţii de incoruptibili a Internelor. Din acest conflict producător de scandal rezultă o primă victimă în guvern, Ovidiu Grecea. Dar executivul supără cu acest prilej şi SRI-ul, care acuză Internele că ar vrea să-şi depăşească limita competenţelor. Premierul se vede descoperit şi reacţionează împăciuitor pentru a calma şi presa şi orgoliile SRI-ului. Tot din momentul în care guvernului Năsta