A apărut, în sfîrşit, cel de al patrulea volum din Agende literare. Sburătorul de E. Lovinescu. De fapt, aceste agende-jurnal au fost scrise cu scop de aide memoire pentru eventuale alte memorii de după Aqua forte. Ele nu au mai apucat să fie scrise. Aceste caiete au fost considerate de mult drept jurnalul marelui critic. Nu sînt. Dar aşa lapidare şi eliptice cum se prezintă, constituie un extraordinar instrument de informare pentru fizionomia celui mai important cenaclu literar interbelic, cel al "Sburătorului". Şi a fost, prin 1947, un gest salvator extraordinar al fostei sale soţii, Ecaterina Bălăcioiu, văzîndu-se mereu urmărită şi ameninţată, într-o zi s-a înveşmîntat la propriu cu aceste caiete sub rochie, depunîndu-le la ambasada Franţei la Bucureşti, de unde au ajuns, la Paris, în mîna fiicei sale, doamna Monica Lovinescu. Au aşteptat, acolo, cîteva decenii bune, cînd, din 1990, le-a încredinţat, spre publicare, Editurii Minerva, personal d-nei Gabriela Omăt, care a făcut, în acest scop, o călătorie la Paris, colaţionînd textul dactilografiat cu manuscrisul. Ulterior, a căpătat şi o copie xerox după manuscris, începînd aventura publicării sale. Pentru că operaţia aceasta, o ştiu prea bine, e o adevărată aventură. Publicat ca atare, după descifrarea unor lecţiuni, jurnalul acesta (să-l numesc şi eu astfel) nu spune mare lucru. Dar dacă se depistează sensul unor prea lapidare însemnări, lămurite fiind în aparatul de note, deodată totul se limpezeşte şi se clarifică. Şi munca aceasta e atît de mare şi complicată (trebuie depistate şi lămurite la ce cărţi, articole, personaje azi uitate face referire autorul) încît editoarea, d-na Gabriela Omăt, şi l-a asociat, la început, pe dl Alexandru George, bun cunoscător al operei lui Lovinescu şi al epocii) pentru ca, de la volumul al treilea, să solicite şi colaborarea d-nei Margareta Feraru, editor cu mare experien