"Era o spaimă absurdă, fără obiect"

Remarcabila propoziţie din titlul însemnărilor noastre aparţine d-lui Ilie Merce, fost ofiţer de securitate, răspunzător de soarta scriitorilor şi artiştilor, actualmente parlamentar PRM, şi ea se referă la spaima noastră a tuturor de răposata şi mereu via securitate. A fost rostită cu prilejul unui interviu total neprofesionist pe care i l-a solicitat pentru ziarul Adevărul (24-25 februarie) dl Val Vâlcu. Replicile au venit de la sine. Cea mai exactă şi mai temeinică îi aparţine d-lui Dorin Tudoran, care a publicat un amplu articol în ADEVĂRUL LITERAR ŞI ARTISTIC (20 martie), intitulat spiritual Scufiţa roşie cu imunitate parlamentară (natură nu tocmai moartă). Motto-ul, din Theodulf, este citabil şi el: "Ce să facă azi lebedele, de vreme ce corbii fac să răsune asemenea cîntări, iar papagalul imită Muzele". Dl Tudoran ironizează, în stilul său binecunoscut, ideea principală a intervenţiei dl Merce şi anume că în epoca de aur, "românii erau loviţi de un soi ciudat de amoc, temîndu-se excesiv de ceva ce fie nu exista, fie nu era nici pe departe de proporţii ce trebuiau să producă nelinişte". Reducînd securitatea la contrainformaţii, dl Merce încearcă, la fel ca şi dl Pleşiţă sau ca şi alţi foşti ofiţeri ai odioasei instituţii, să o legitimeze, de vreme ce toate ţările din lume posedă astfel de servicii şi nimeni nu protestează. Despre anchetele penale pe care fosta securitate le conducea după bunul ei plac, despre dreptul ei de a aresta, tortura şi executa oameni, despre miile de agenţi în civil care îi urmăreau pe cetăţenii acestei ţări, despre ascultarea telefoanelor şi violarea corespondenţei private, despre racolarea de turnători prin şantaj şi ameninţare, despre acestea şi despre altele, dl Merce nu suflă o vorbă. El se întreabă cu cinism că, de pildă, ascultarea telefoanelor era o balivernă: cum să-i interceptezi