La 16 aprilie 2001, împliniţi 65 de ani. Felicitări! Vă urez să aveţi în continuare succese ca poet, critic literar şi publicist. Dumneavoastră ce vă doriţi?

Mulţumindu-vă pentru felicitări, se cuvine să-mi amintesc o cugetare a lui Lucian Blaga, potrivit căreia vîrsta devine un merit numai cînd ai foarte multe alte merite. N-am vanitatea etalării brumei de merite pe care le-oi fi avînd, de fapt cred că nici o vanitate. Am rămas foarte surprins cînd, într-o Istorie a literaturii române, recent apărută, m-am văzut caracterizat ca un "infatuat": "Avînd despre sine o superlativă opinie, imună la contestări, el se pronunţă asupra oricui şi orice cu o superbie pontificală, cu prezumţia infailibilităţii". De-ar fi aşa! În realitatea mea psihică, sînt ros de incertitudini, apăsat de gîndul posibilei erori. Nemulţumirea faţă de alţii, cîtă e, apare deseori depăşită de nemulţumirea faţă de mine însumi. Sînt oare, cum zicea cineva, un "perfecţionist"? Nu ştiu, însă, în orice caz, am o conştiinciozitate, o aspiraţie către împlinirea datoriei, către lucrul bine făcut pe care mi le-a imprimat mama mea încă din fragedă pruncie. Conştiinciozitatea nu e o formă a vanităţii, ci doar un instrument cu ajutorul căruia poţi accede la rezultate mai mult ori mai puţin satisfăcătoare. Producătoare de îndoieli, munca literară, uneori în exces, pe care o desfăşor şi care a devenit, tot mai vădit, în anumite condiţii de viaţă, deosebite de cele ale majorităţii confraţilor, ţelul şi conţinutul unic al existenţei mele, e sortită a amortiza aceste îndoieli. Dar pagina, odată aşternută cu semne, le dă glas din nou, închizînd un cerc. Realizez întrutotul relativitatea productului literar, în orizontul unor relativităţi mai ample, în virtutea unui scepticism ce se înşurubează într-un fel de-a fi inexorabil. Însă aptitudinea pentru literatură îşi are tactica sa. Cu toate că se împărtăşeş