Brutalitatea, disperarea prin care principalii conducători ai ţării (Ion Iliescu şi Adrian Năstase) încearcă să arunce în caricatural activitatea fostei Securităţi ne dă de gândit nu numai nouă, ci şi străinătăţii. Replicile - de o mare vulgaritate, înainte de-a fi de-o extremă prostie - ale celor menţionaţi nu cad tocmai din senin. Ele au fost pregătite de ani lungi de încercări de a reabilita aparatul represiv al comunismului, duse pe diverse tonuri şi de diverse voci. Prin '90 - '92 s-a încercat ruperea în două a activităţii Securităţii: o activitate represivă, criminală, din primul deceniu şi jumătate de la preluarea puterii (când, evident, securiştii-criminali erau unguri şi evrei!). O dată cu venirea la putere a lui Ceauşescu, Securitatea s-ar fi metamorfozat, însă, într-un miel blând şi patriot, ce veghea părinteşte asupra destinului unic al ţărişoarei!

În ultimii ani, culminând cu prezenţa masivă pe piaţă a unor colonei Merce sau generali Pleşiţă, Securitatea, în totalitatea ei, e prezentată drept o formă superioară de exprimare a patriotismului, dacă nu chiar singura instituţie patriotică într-o ţară în care partidele şi regimurile politice îşi cam fac de cap! Pentru a rotunji aceste aberaţii, iată-i acum pe cei mai populari politicieni ai momentului, Iliescu şi Năstase, năvălind cu pumnii pe Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Pentru ca pretenţiile stăpânilor să pară serioase, nici slugile nu stau degeaba: brusc îngrijorat, şeful S.R.I., Radu Timofte, mai aruncă o găleată cu zoaie spre CSAS: chipurile, marele spionolog e revoltat de "scurgerea" unor documente ale Securităţii spre presă!

I-auzi! Dacă nu mă înşală memoria, dl. Timofte a vegheat asupra SRI-ulul (moştenitorul Securităţii, cu arhive cu tot!) ani în şir, în calitate de parlamentar specializat în servicii secrete. Ba, la un moment dat, prin vara anului 2000, chiar