De zece ani, este prima oară cînd urmăresc la televizor transmisiunea Galei Premiilor UNITER şi nu din sala Teatrelor Odeon sau Naţional, a Operei sau a Sălii Palatului. Ci de pe canapeaua personală, din motive personale, cu aceleaşi emoţii însă. Dezinteresul Televiziunii naţionale pentru cultură, pentru teatru în mod special (deşi în fruntea instituţiei se află un regizor de teatru!) a atins apogeul. Plătitul poliţelor politice din orgolii mici este la mare preţ. Ce vreau să spun: Ion Caramitru, nemaifiind ministrul Culturii, deci omul puterii, nu doar că nu mai prezintă nici-un interes, dar trebuie şi pedepsit pentru opţiunile sale. Confundînd persoana lui Ion Caramitru cu UNITER-ul, în ultimă instanţă, directorii Canalului 1 al TVR au decis că nu doresc să mai colaboreze, ca de zece ani încoace, şi să preia spectacolul Galei în transmisie directă. Un spectacol unic de o importanţă majoră pentru oamenii de teatru şi spectatorii din România, pentru valorile lui şi pentru cei care le iubesc şi le respectă, nu convine astăzi cu linia comercialului şi a mediocrităţii pe care s-a înscris televiziunea. Mi se pare firesc. De aceea, vreau să o felicit sincer pe Sanda Vişan, directoarea Canalului 2 al TVR, pentru opţiunea domniei sale de a prelua Gala UNITER în direct, echipa de profesionişti care, făcînd prima oară asta, au dovedit preţuire faţă de cultură, faţă de teatru, faţă de cei care, fanatici, se încăpăţînează să facă această meserie în condiţii ce le sînt total potrivnice. Din păcate, convulsiile societăţii în care trăim precum şi acelea care s-au cuibărit în noi, degradarea socială şi umană nu pot lăsa fără urmări şi breasla noastră. Căci, oameni sîntem!

Reuşita Galei ţine de două lucruri: în primul rînd de felul în care fiecare din noi încarcă de valoare nominalizările, de respectul pe care nominalizaţii înşişi îl au faţă de această distincţie (faţă