Timp de trei luni, partidul lui Valeriu Stoica a vociferat, dar mai mult s-a bilbiit, lasind electoratul de dreapta prada indiferentei si apatiei Liberalii au rupt orice relatie cu partidul de guvernamint. In tabara PNL e suparare mare pe motiv ca nimic nu le-a iesit de cind au batut palma cu PDSR printr-un protocol incheiat imediat dupa formarea guvernului Nastase. La vremea respectiva, putini observatori se indoiau de justetea si oportunitatea acelei intelegeri. Era momentul de virf al PDSR, dupa victoria in alegeri si nu avea nici un rost, mai ales in ceea ce-i privea pe liberali, tocmai alungati de la putere, sa refuze o mina intinsa. Nimeni n-a prea stat sa se intrebe ce continut avea acea intelegere. Important era, dupa o campanie electorala tulbure si agresiva, sa dai un semn de impacare si sa participi cumva la linistirea spiritelor. Mai e valabila, retrospectiv, o asemenea judecata? A fost, intr-adevar, justificat gestul liberalilor sau, asa cum pare s-o dovedeasca trecerea timpului, partidul condus de Valeriu Stoica s-a pripit si a gafat? Daca ne uitam la sondaje, raspunsul se impune cu evidenta. In termeni procentuali, liberalii nici n-au scazut, nici n-au crescut. Tot pe la sapte-opt procente se-nvirt, ceea ce, la prima vedere, e cel putin linistitor. Dar nu e cazul. Odata ce PNT-CD a devenit practic invizibil in sondaje, liberalii aveau sansa de a capitaliza ei spatiul lasat gol de catre taranisti. Daca aduni acum procentele PNL si ale CDR 2000 obtinute in alegerile din toamna anului trecut si le compari cu procentele din sondajele de acum, rezulta un mare deficit. Opozitia de dreapta nu mai e nici macar la nivelul toamnei trecute, cind oricum statea extrem de prost, iar liberalii par sa fie, acum, principalii responsabili. Pentru ca vocea lor, singura, teoretic, de dreapta in Parlament, trebuia sa se auda, si nu a PNT-CD, de la care nu se prea mai astep