Adoptarea bugetului (pina la Paste, asa cum promisese, de altfel, premierul preacrestin Adrian Nastase) a marcat si divortul „de iure“ – ruperea Protocolului – dintre PNL si partidul aflat la putere. Marul discordiei a fost mai ales articolul 25, alineat 1 din Legea Bugetului, discutat furtunos in plenul Parlamentului pe data de 10 aprilie. Articolul trebuia sa se refere la veniturile obtinute din privatizare, care finalmente – victorie a PDSR – nu vor fi luate in calcul. Liberalii au imputat partidului lui Nastase absenta din lege a acestor venituri, considerind ca este vorba, de fapt, de o metoda transparenta de a nu i se putea imputa acestuia un eventual esec in obtinerea anumitor sume provenite din provatizare. PDSR – prin vivacele si pretins spiritualul fost ministru de finante de pe vremea guvernului Vacaroiu, Florin Georgescu – a raspuns acuzatiilor liberalilor si a incercat sa demonstreze ca o trecere a veniturilor din privatizare in Legea Bugetului ar insemna pur si simplu o… planificare a sumelor de obtinut. Un asemenea demers, a continuat ex-gestionarul Finantelor, este incompatibil cu o economie de piata. Mai catolici decit Papa, reprezentantii partidului de guvernamint i-au acuzat, cu alte cuvinte, pe liberali de abdicare de la ideile de piata libera.

Cu totul altul a fost insa sensul insistentelor liberalilor – ramase, fireste, fara nici un rezultat. Ele au vizat relevarea si corectarea unor prevederi din buget care fie sint astfel redactate incit absolva guvernul, la capatul exercitiului bugetar din anul in curs, de orice raspundere in cazul neatingerii anumitor puncte, fie isi propun exercitarea unui control al institutiilor statului prin mecanismele alocarii de fonduri. Cu lectia bine invatata de la stramosii intru Marx, aplicind cu asiduitate si consecventa principiul potrivit caruia „economicul controleaza politicul“ si nu invers, pede