Gabriel LIICEANU

The Paltinis Diary. A Paideic Model in Humanist Culture

Edited with an Introduction by Sorin Antohi. Translated by James Christian Brown. Central European University (CEU) Press, Budapesta, 2000, 221 p., f.p.

Reiau acest titlu de acum cinci ani cu inima indoita. Daca la cronica mea asupra Jurnalului de la Paltinis, din 1996, el mi se parea o trimitere intertextuala inspirata, astazi trebuie sa recunosc faptul ca ma nemultumeste partial. Nu mai sint convins de similaritatea (culturala si psihologica) existenta intre „festinul“ (intelectual) platonician si experientele paideice ale grupului noicist, activ in anii saptezeci-optzeci. Discutiile filozofice din Banchetul lui Platon vin pe fundalul unei virste istorice a echilibrului si armoniei, fiind expresia „tihnei“ spirituale superioare (aristocratice), pe cind cele din faimoasa carte a lui Gabriel Liiceanu sint mai curind reprezentarea sublimata a unei stari de criza profunda. In ciuda izolarii semieremitice a protagonistilor romani („mositi“ spiritual – in sens socratic – de catre Noica insusi), regimul de austeritate culturala, sociala si, fara indoiala, politica, in decorul careia are loc „maieutica“, transpare din volum si, mai ales, din istoria propriu-zisa a cartii dupa publicare (elementul de senzational atribuit ei ani in sir, clandestinitatea in care circula pe „piata neagra“ etc.). Prin urmare, intelectualii strinsi in jurul lui Socrate, care vorbesc relaxat despre dragoste, nu experimenteaza nici pe departe traumele celor aflati in scoala lui Noica de la Paltinis. Nu cunosc in primul rind marginalizarea si ostracizarea acestora din urma (dincolo de povestile tesute pe seama prigonirii constante a lui Socrate). Intre grupurile amintite este – ca sa preiau o distinctie a lui Sorin Antohi asupra careia voi reveni – antagonismul si, totodata, scindarea vita activa vs. v