"Nu se poate trăi din merite vechi" - aceste cuvinte sunt un leit-motiv al vieţii active în Suedia. Acest fel de a gândi nu neagă vechile merite, ci avertizează că viaţa însăşi cere oamenilor să facă eforturi de înnoire nu numai a prezentului dar chiar şi a trecutului.

Academia Suedeză, care a fost mereu ţinta multor critici îndreptăţite, dă semne certe de înnoire. După refuzul net de a susţine cazul Salman Rushdie, acum ea se alătură în mod spontan protestelor făcute de Uniunea Scriitorilor şi de alte organizaţii în favoarea scriitorului suedez-kurd Mehmet Uzun, căruia i s-a intentat un proces în Turcia, fiind acuzat de separatism şi terorism. Suedia a devenit, între timp, ţara în care statul recunoaşte şi promovează limbile minorităţilor, încurajând literatura lor.

Acum, în sălile strălucite ale Academiei, se înmânează nu numai Premiul nordic (acordat în acest an bătrânului scriitor Willy Kyrklund), ci se ţin şi dezbateri într-un stil cu totul decontractat, liber, amintind parcă mereu că un creator este în primul rând un "libre penseur".

Într-una din serile acestei primăveri întârziate, s-au strâns la o masă scriitori, pictori, compozitori, critici literari şi de artă, încercând să dea un răspuns unei întrebări esenţiale a timpului nostru: "Există în realitate o valoare artistică?" În acest caz cum se defineşte ea în haosul contemporan în care s-a instalat domnia prostului gust? Oare la ce e bună arta azi şi pentru ce nu poate omul exista fără ea?

Aceste întrebări sunt reluate şi în paginile revistei "Artes", care apare într-o formulă nouă, iniţiată de actuala echipă de redactori.

Horace Engdahl, secretar permanent al Academiei, care a introdus deja în activitatea venerabilei instituţii un stil mai dinamic, mai liber, a deschis dezbaterea punând o întrebare simplă: cum ştie un poet că textul pe care îl scrie are valoare sau