"...Aşa şi cu povestirile din volumul de faţă, sunt un fel de discuţii la masa de lemn din Pădurea Verde de la marginea Timişorii, la masa de lemn de dinaintea Birtuţului. Ele sporovăiesc de-ale lor, de cele politice şi culturale şi vine faptul de viaţă ca măgarul..." - intenţii strecurate de autor în Prolegomena ce deschide volumul Apocalipsa 9 (retroproze), întîmplarea cu măgarul este relatată cu un umor savuros, într-un stil personal binecunoscut cititorilor revistei Dilema în care Daniel Vighi publică săptămînal la rubrica Din fanfare funerare. De altfel volumul de faţă se constituie într-o culegere de texte de aceeaşi factură, grupate în două cicluri: Studii în proză şi Din fanfare funerare.
Retroprozele lui Daniel Vighi, cu titlurile lor lungi şi (nu de puţine ori) bizare: Indienii sioux de pe strada Cozia, Sunt prost. Ieri mi-a trecut prin cap treaba asta, poartă amprenta fină a ironiei şi autoironiei (autorul este şi personaj), ele par simple înregistrări jurnalistice, dar sunt mai mult decît atît, autorul îmbogăţeşte evenimentele relatate cu impresii, comentarii, reveniri - de aici senzaţia de discurs liber, neconvenţional - uneori sunt izbitoare salatele lexicale cu care D.V. îşi asortează discursul, în care arhaisme şi neologisme din limba engleză produc contraste comice.
Spaţiile în care autorul investighează cotidianul şi evenimentele lui aparent banale, în care realitatea este microscopată, sunt: scara blocului, strada, magazinul, fragmente importante fiind ocupate (şi) de amintirile din copilărie (aici îşi face loc o nostalgie călduţă şi asumată): "Mă uitam cu jind la vremea prunciei cum treceau aiurea căruţele cu ţigani; se duceau în susul Mureşului, spre defileu, nici nu-mi puteam imagina spre ce depărtări ceţoase apucau dumnealor cu hărăbăraiele lor petecite." şi de amintirile din armată - aici comicul de situaţie e la el acasă:
