Cartea lui Ion Vartic, intitulată Cioran naiv şi sentimental şi publicată la sfârşitul anului trecut de editura clujeană Biblioteca Apostrof, reprezintă încununarea firească a unui efort de peste un deceniu, menit să valorifice şi să facă accesibile cititorilor români aspecte inedite ale vieţii şi operei răşinăreanului clasicizat în Paris. Trebuie amintit, în acest context, excepţionalul volum 12 scrisori de pe culmile disperării, apărut în 1995, la aceeaşi editură şi relevând un "Cioran înainte de Cioran", care spulberă definitiv iluzia unora de a-l disocia irevocabil pe trăitorul în România de auto-exilatul parizian.

Oferta interpretativă constă într-o suită de 20 de eseuri, ordonate cu tâlc, propunând inspirate aproximări ale identităţii cioraniene, paradigmatică pentru modernitatea crepusculară. Autorul dovedeşte specială subtilitate analogică, graţie căreia compune un portret nuanţat, în care cel vizat credem că s-ar fi recunoscut. Apelul paratextual la celebra dihotomie schilleriană este convingător, întrucât surprinde întocmai caracterul esenţial contradictoriu al biografiei şi creaţiei celui care a alcătuit Silogismele amărăciunii. Flashurile hermeneutice, întemeiate pe o discreţie livrescă, dezvăluie atractive ipoteze de cuprindere scripturală a unei personalităţi care fascinează şi contrariază deopotrivă. Actualitatea românească şi universală a lui Cioran nu este una facilă, întâmplătoare, ci profundă şi revelatoare pentru nihilismul faustic al umanităţii contemporane. Percepând gratuitatea pur estetică a figurii lui Euphorion, ca sinteză utopică a elenităţii contemplative şi a europenităţii pragmatice, Ion Vartic punctează corect: "Pentru că, de fapt, singura Europă reală, vie, e aceea faustică" (p. 46).

Dimensiunea "evreiască" a fiinţării sale în lume, intuită de Cioran, este confirmată şi întărită de comentator, atât generic, prin dez