Uimitor, după peste un secol de la moartea lui Eminescu, mai apar documente inedite despre viaţa şi creaţia sa. După publicarea extraordinarului stoc de corespondenţă dintre poet şi Veronica Micle datorat d-nei Ilinca Zarifopol în vara anului trecut, vine stimatul meu coleg de breaslă dl George Muntean cu un volum conţinînd nu mai puţin de peste o sută de documente inedite. Le-a procurat unele, prin anii cincizeci, ai secolului trecut, din vestitul talcioc bucureştean şi, cele mai multe de la Arhivele Statului din Bucureşti (vreo 120 de piese), unele de o mare valoare revelatoare care, iată, au scăpat atenţiei mereu trează ale lui G. Călinescu, Aug. Z. N. Pop şi alţii asemenea. Ce-i drept, unele au fost publicate în Gazeta literară din 1964 şi altele în Revista de Istorie şi Teorie Literară. Dar toate laolaltă au rămas nepublicate şi, în consecinţă, nevalorificate de specialişti. Şi unele dintre ele, mai ales cele legate de boala poetului, sînt de o importanţă cu totul deosebită.

Sînt, mai întîi, publicate cîteva acte privind diverse cumpărături ale lui Gh. Eminovici, cîteva bruioane de poezii (una pare a fi chiar scrisă de poet) din care pot ieşi şi lecţiuni noi. Apoi o scrisoare inedită a Veronicăi Micle datată Iaşi 8 martie 1875, către o prietenă ieşeancă aflată în călătorie în Germania. O scrisoare a lui Lascăr Catargi către principele domnitor, datată 9 februarie 1878, transcrisă "pe curat", după o precizare probabilă a lui Maiorescu, de Eminescu, în care preşedintele fostului guvern conservator din 1871-1876 se plîngea lui Vodă de faptul că membrii guvernului său, daţi în judecată, se află de doi ani "acuzaţi şi nejudecaţi" pînă ce Adunarea Deputaţilor scosese membrii fostului guvern sub acuzare. Or, crede Lascăr Catargi, "nici onoarea acuzaţilor, nici constituţiunea, nici principiile nestrămutate ale dreptăţii nu pot fi satisfăcute prin această so