Nu sunt evreu, ci roman, crestin ortodox. Prin natura profesiei, aceea de istoric, am citit insa destul de mult despre cultura si civilizatia urmasilor regelui David.
Istoria a fost extrem de dura cu poporul evreu, iar efectele acestor suferinte au lasat urme adanci in mentalitate si atitudini. Romania contemporana cunoaste astazi un numar infim de etnici evrei. Recensamantul din 1992 a consemnat 9.000 de persoane, majoritatea acestora, oameni de peste 60 de ani. Prin excelenta apartinand sferei meseriilor cu un grad de instructie superior, evreii au demonstrat atasament fata de interesele fundamentale ale Romaniei, spre deosebire de multi cetateni romani, de etnie romana, care au procedat exact invers.
Unii se simt poate iritati de faptul ca evreii pun des in discutie problema Holocaustului si se dovedesc extrem de sensibili la puseele cu iz sovin sau xenofob. Dar, sa ne imaginam conditia de evreu in anii regimului nazist, cu steaua galbena ca o emblema a periferizarii sociale si umane, cu spaima nascuta din deportari, gazari, trenuri ale exterminarii, intreg cortegiul ororilor cunoscute. Astfel de experiente colective sunt cumplite si se inteleg mai greu lecturate din carti. Doar supravietuitorii mai pot aduce marturiile lor rostite cu glasuri obosite de vreme si suferinte. Aceste marturii atarna infinit mai greu in balanta decat orice document, desi suma marturiilor documentare referitoare la suferintele poporului evreu este impresionanta si nu trebuie in nici un chip minimalizata.
La Iasi a existat o comunitate evreiasca puternica si numeroasa, care a contribuit mult la imbogatirea valorilor spirituale ale orasului. Plecati din Romania, evreii raman, in majoritatea cazurilor, suporterii cei mai aprigi ai tarii noastre in diaspora, ceea ce nu-i putin lucru. Adesea, unii politicieni sau oameni de afaceri se gandesc la lobby-ul evreiesc ca la
