Inotind printre meandrele coalitiilor de conjunctura, UDMR pare cheia maririi politice a lui Adrian Nastase. Aceasta s-ar putea dovedi insa, mai curind, pista pe care PDSR se va duce in jos Dincolo de protocoalele politice de conjunctura incropite imediat dupa alegerile de anul trecut, votarea Legii bugetului pe anul in curs, care a avut loc saptamina trecuta, a clarificat cel mai bine afinitatile din noua configuratie a scenei politice. Daca in noiembrie anul trecut Occidentul privea oripilat inspre Romania, datorita succesului PRM, o luna mai tirziu oficialii Uniunii Europene respirau usurati auzind vestile postelectorale de la Bucuresti, dupa anuntarea unui sprijin al UDMR si PNL pentru noul guvern al PDSR. Trei luni insa au fost suficiente pentru ca ceea ce atunci parea oarecum firesc sa devina contrariul: bugetul a fost votat de PDSR, UDMR si PRM. Dintr-un anumit punct de vedere si in ciuda aparentelor de anormalitate, asa-zisa alianta punctuala PDSR-UDMR-PRM este, pe moment, una foarte logica. Despre ratiunile liberalilor de a rupe intelegerea cu PDSR s-au spus destule si, probabil, suficient. Mai interesant este insa cazul celorlalte doua formatiuni: UDMR si PRM. Sa le luam pe rind. Pe de o parte, pentru maghiarii din Romania, votul UDMR pentru buget, alaturi de oamenii lui Corneliu Vadim Tudor, poate parea o extravaganta. Nu la fel cred insa liderii Uniunii. Pentru acestia, succesul nu poate veni decit fiind alaturi de putere, nicidecum in opozitie. Popositul in opozitie poate fi folositor pentru un partid cu electorat normal, deci variabil. Nu insa si pentru o formatiune cu alegatori stabili, care au cereri concrete si specifice. Pe de alta parte, Marko Bela stie ca acum Adrian Nastase este la ananghie in privinta sprijinului politic si nu numai. Daca va sti sa negocieze bine, liderul UDMR poate obtine de la PDSR lucruri pe care, poate, nici nu a apucat sa l