"Pescarusul" - o noua viziune

Am vazut multe spectacole cu "Pescarusul" lui A.P. Cehov - unele foarte bune, realizate de regizori importanti si cu distributii mari; cel mai bun ramane, pentru mine, spectacolul Catalinei Buzoianu, de la Teatrul Mic din Bucuresti.

Dar iata, in actuala stagiune a Teatrului National "Vasile Alecsandri", un spectacol cu aceeasi piesa, in regia actorului Vitalie Bichir si cu interpreti foarte tineri - studentii anului IV de la Facultatea de Teatru a Universitatii de Arte "George Enescu" din Iasi (clasa Cornelia Gheorghiu, Emil Coseru). Spun de la inceput si fara nici o retinere: un spectacol minunat, de o frumusete pura, novator ca viziune regizorala si interpretare, propunandu-ne gandirea tinerei generatii de creatori - generatia secolului XXI. Renuntand la toate poncifele teatrale, despartindu-se de manierele traditionale, regizorul si interpretii mizeaza pe capacitatea lor de inventie scenica, de spontaneitate, de expresivitate juvenila (in cel mai frumos inteles al cuvantului), de sinceritate netrucata, venind in intampinarea gustului unui public deschis spre noutate. Din acest punct de vedere, ei sunt in acord absolut cu Cehov, care, chiar in aceasta piesa, afirma ca teatrul contemporan e numai rutina si prejudecata si ca e nevoie de forme noi.

Vitalie Bichir - care si-a dovedit disponibilitatile creatoare si in alte incercari anterioare (la Brasov, cu o piesa de Matei Visniec, si la Centrul Cultural Francez din Iasi cu o dramatizare dupa Dostoievski) - isi afirma, din ce in ce mai sigur, calitati regizorale surprinzatoare, intuitii de mare originalitate, capacitate inedita de lectura a textului dramatic si de expresie scenica foarte plastica si dinamica. In cazul Pescarusului, el a demontat textul cehovian si l-a remontat dupa o logica proprie, fara a-i afecta spiritul, poezia, emotia, fara a lasa in af