Rusia este o putere de marime medie, statut pe care nu e prea probabil sa il poata schimba in cursul vietii noastre Noua administratie americana isi propune ca relatiile dintre Statele Unite si Rusia sa reflecte cit mai fidel raporturile reale de putere economica si militara dintre cele doua tari. Santajul nuclear nu mai poate tine America in sah, presedintele Bush Junior propunindu-si sa incaseze dividendele pe care Statele Unite le merita pentru victoria in Razboiul Rece. Conform noii filosofii care se contureaza la Casa Alba, Pentagon si Departamentul de Stat, administratia Clinton a suferit de un complex rusesc post-razboi rece, in care puterea si importanta Rusiei erau "luate ca de la sine intelese". Bush Jr. vrea sa "priveasca realitatea", care nu spune decit ca, simplu, Rusia este ceea ce este si nimic altceva - o putere decazuta la un statut regional fara sanse de revenire in viitorul apropiat - si sa actioneze, pragmatic si dur daca este cazul, in conformitate cu aceasta realitate. Zbigniew Brzezinski, unul dintre cei mai respectati analisti de politica externa de la Washington, considera deja intr-un studiu publicat in 1997 ca visurile de mare putere ale Rusiei nu sint altceva decit "fantasmagorie geostrategica", Moscova neavind cum sa ridice pretentii superioare unei puteri regionale. Daca discutiile pe care le-am avut pina acum la Washington cu oficiali ai administratiei, ai Congresului si cu analisti apropiati de partidul republican se adeveresc macar in parte, atunci Rusia nici macar nu mai este prioritara pe agenda americana, trecind la capitolul "una dintre problemele regionale". Pe agenda prioritara este Asia, unde America incearca sa previna aparitia unui competitor (China) si sa isi asigure dominatia asupra unui spatiu care va facilita cresterea economica a economiei globale in viitoarele decenii. O alta prioritate este Orientul Mijlociu, unde secu