Joia Verde, traditionala sarbatoare a tiganilor lautari din Bacioi, este, de fapt, Pastele celor care de Inviere cinta la casele romanilor Masina inainteaza cu greu pe drumul colbuit. Norul de praf ridicat in urma nu-i descurajeaza pe puradeii care alearga sa atinga putin autoturismul aflat in mers. Facem slalom printre cocosii si gistele care troneaza in mijlocul ulitei. Isi fac de cap, pentru ca nimeni nu are timp sa se ocupe azi de ei. Curtile sint pustii. Zarim, de dupa gardurile strimbe, case mici, in marea lor majoritate proaspat spoite. Mult vernil, bleu si sineala din belsug. Trecem de o curba si nimerim dintr-odata printre oameni agitati. Grupuri de femei si barbati stau la taifas in fata portilor. Puradei cu hainute noi se joaca printre picioarele celor mari si risca sa mai primeasca din cind in cind cite o scatoalca dupa cap. Un intreprinzator particular si-a deschis pravalie la marginea drumului: vinde vin, direct din butoiul din masina papuc, cu numar de Vrancea. Usile din spate ale dubitei sint lasate deschise, spre a le face cu ochiul amatorilor. Numarul satenilor de la marginea drumului e in continua crestere. E clar: am intrat in Bacioi, Corbasca, chiar daca nici o placuta nu ne-a indicat acest lucru. Oprim o clipa masina si intebam unde se serbeaza "Joia verde". De asta am venit pina aici, sa vedem cum se petrece de Pastele lautarilor. Obiceiul e vechi si traditia spune ca tiganii lautari cinta in perioada Pastelui ortodox pe la petreceri. Se aduna acasa abia joi, asa ca prima zi de joi de dupa Paste sarbatoresc si ei. Asta e Joia verde. Nimeni nu poate spune de cind dateaza. Unii sustin ca de un secol, altii ca de peste 150 de ani, de cind tiganii dezrobiti s-au asezat in zona. Ne continuam drumul spre locul unde ni s-a indicat ca incepe petrecerea. Cele mai multe grupuri au aceeasi directie de mers cu noi. Prin ulita desfundata se inainteaza greu,