•Poet dupa gratii • •Cariera artistica si-a inceput-o in clasa a VII-a, primele poezii fiindu-i publicate in revista "Arici Pogonici" •El solicita sprijin pentru a-si publica versurile, eventualele castiguri urmand sa le doneze unei case de copii •In proiect are o carte in care-si povesteste propria viata si linia subtire ce desparte viata normala de infractionalitate
Numai gandul camerelor de detentie, pline cu infractori de tot soiul, da nastere la fiori reci iesenilor care trec din intamplare prin Copou, pe strada dr. Vicol. La nr. 10, un gard inalt cu sarma ghimpata deasupra si o poarta masiva, gri, te atentioneaza ca acolo locuiesc cei care, dintr-un motiv sau altul, au incalcat legea, fiind condamnati la inchisoare. Totusi, intre cei aproape 2.000 de hoti, talhari, violatori sau "gainari" mai mici, sunt si suflete sensibile, tineri care au gresit datorita anturajului, au talent si vor ca si altii sa stie asta. Unul dintre detinutii-artisti (in penitenciarul iesean sunt sculptori, pictori pe sticla etc.) este si Victor Romaniuc.
Intr-o dimineata mohorata de aprilie am sunat la poarta Penitenciarului, la ora stabilita, pentru a ne intalni cu detinutul-poet. Usa masiva si cenusie a pocnit sec in urma noastra si, conform regulamentelor, am fost legitimati, trecuti in registrul de poarta, apoi condusi in pavilionul administrativ al penitenciarului. Aici ni s-au dat date despre detinut si dupa ce am predat telefoanele celulare, am fost condusi "pe sectie". Alta poarta masiva, din nou ni se iau legitimatiile si intram in curtea interioara, unde, pe terenul de sport imprejmuit cu garduri inalte din plasa, zeci de detinuti sunt la plimbare. In sfarsit, ajungem la etajul intai al corpului nou al penitenciarului si dupa cateva minute este adus "poetul" de dupa gratii. Este un tanar nu prea inalt, cu un chip senin, putin palid, pe care, daca
