Mai intii au fost soldatii greci care marsaluiau in rind, pregatindu-se sa atace. Se numeau „hopliti“, deoarece aveau armuri grele (hopla) si, pentru a nu fi surprinsi de inamic, trebuiau sa se stringa bine laolalta, sa pastreze linia de bataie – sa mearga in rind (steichein). Acest „mers in rind“ a reprezentat o inventie care a revolutionat arta militara cu 6-7 secole inainte de era crestina, dar nu numai atit. A redus rolul cavaleriei si, implicit, a subrezit statutul aristocratiei conservatoare, posesoare de latifundii. Noi clase – „burgheze“, le-am spune azi – s-au afirmat tot mai insistent transformind ordinea economica, sociala si culturala a cetatii grecesti. Comertul si navigatia au prins avint si, o data cu ele, o mai veche inventie, de origine feniciana, a fost perfectionata si apoi s-a raspindit masiv: scrierea alfabetica – adica sistemul prin care limba este analizata complet intr-un numar mic de sunete, ce sint notate cu tot atitea semne elementare.

Or, semnele grafice ale scrierii pareau ca stau si ele, asemenea hoplitilor, in rinduri strinse – de aici probabil ca „versurilor“ li s-a spus „stoichoi“ sau „stichoi“ (stihuri) – de la acelasi verb „steichein“ – a merge in rind.

Si poate ca nu era chiar intimplator ca arta hoplitilor si tehnica relativ noua, in epoca arhaica, a scrierii alfabetice, au fost astfel, fie si lexical, asociate: ambele au contribuit masiv la declinul traditiilor aristocratice, ce erau profund instilate de o cultura a oralitatii cu modele in poemele homerice.

Dar, fiindca „rindurile“ de litere erau formate din semne grafice, aceste semne grafice „elementare“ – fie ele litere, fie chiar liniile din care erau alcatuite literele – au fost numite cu un diminutiv: „stoicheion“ – plural „stoicheia“. Si astfel o secventa de comunicare a ajuns sa fie analizabila in „stoicheia“ – mici linii asociate in diverse comb