Eu reprezint – prin forta biologica a lucrurilor, nu prin alte merite – o alta faza a comparatismului romanesc. Am activat intr-un cu totul alt context, intr-o cu totul alta forma de organizare, cu totul alte eforturi si rezultate si ma bucur ca se afla printre noi o veche colaboratoare a noastra, doamna Irina Badescu, care este martor ocular al eforturilor noastre din perioada Cahiers roumaines d’études littéraires, care aparea foarte, foarte greu si care a fost sub „conducerea“ mea vreo zece ani.

Trebuie sa stiti ca a existat in Romania o vreme – toate astea sint cu patru decenii in urma, ceea ce este foarte important; traim un alt context politic, ideologic si cultural; sintem intr-o alta faza, o cu totul alta faza, care nu are nici o legatura cu ce se intimpla acum – exista, totusi, din motive de imagine externa, un comitet national, Comitet National de Littérature Comparée, care era afiliat unei Académie de Sciences Sociales et Politiques. Programul sau era revista Synthesis, pe care nu stiu daca multi dintre dumneavoatra au vazut-o – unii au vazut-o, altii nu –, realizata de colegul nostru regretat Alexandru Dutu si prezidata de doamna Zoe Dumitrescu-Busulenga. Eram afiliati prin Synthesis Academiei de Stiinte Sociale si Politice a lui Mihnea Gheorghiu. In acelasi timp, printr-un sistem vechi de relatii – pentru ca Romania este, sa stiti, tara relatiilor, tara unde totul este personalizat! – cu o expresie splendida a lui Tismaneanu, aparuta intr-o carte: „cumetria-patria-anarhia“ (e foarte buna expresia!) – noi am reusit sa facem ceva, si anume la Editura Univers am reusit sa facem o pseudo-revista care se cheama Cahiers roumains d’études littéraires, care nu avea statut de revista, ci de culegere periodica de studii. Eu i-am dat o orientare comparatistica si am facut numere monografice – toate numerele erau consacrate unei teme. Sumarul era temati