Vreunui scriitor, măcar, ales deputat, să-i fi dat prin gând să afişeze într-o zi la intrarea în parlament citatul lui Iorga?... Aş! Citez:
Un popor care trăieşte din vina lui sau a vremurilor, poate alege mai multe căi, dacă nu-i place să zacă în umilinţă sau sub dispreţul altor neamuri cari ştiu a trăi, - adică munci, lupta şi învinge. Ori îi trage sute de mii de ani o doină de jale. Atunci, cât ţine cântecul, sufletul e slobod, dar trupul tot în lanţuri rămâne. Ori îşi pune rogojină aprinsă în cap şi merge să se jeluiască oricui, şi atunci puţini îl vor asculta în lumea aceasta, unde toţi, oameni şi popoare, au aşa de mult de lucru cu ei însişi şi cu ale lor. Ori se ţine blestemând după stăpânul cel rău, care din când în când se întoarce ca să-i mai dea peste gură un pumn de care sângeră. (Fondul Monetar Internaţional, n.n.)
Alternative dramatice de care este bine să fim din ce în ce mai conştienţi, acum când o parte a ţării trage spre vest, iar alta, îmbătrânită în rele, strigă, deocamdată fără s-o auzim: Înapoi la Est!
Însăşi fraza, citată, a lui Nicolae Iorga, punând accentul pe voinţa de a munci, lupta şi învinge, bizuindu-te pe tine şi nu pe alţii, este eşantionul unui mare european. Suntem, adică; putem fi, europeni, luaţi unul câte unul: Eminescu..., Enescu..., Brâncuşi, - merge! - Toţi laolaltă, însă, plus robii vechi, mai mult sau mai puţini sloboziţi, greu, greu de tot...
Dacă am avea răbdarea (şi mazochismul) de a ne uita zilnic la jurnalele de ştiri T.V., mai ales pe obscenul, trivialul Pro-T.V., şi ne-am gândi, obiectivi, câţi din seria violatorilor şi rău-făcătorilor de toate soiurile ar merita să fie primiţi în U.E., am constata, singuri, că cel mult o treime din cele 23.000.000, din câţi se pare că am fi cu toţii... Deşi, sunt unii care pretind că, pe bune, am fi ca la un milion şi ceva de inşi, recomandabili. În ca
