Rolul literaturii a fost dintotdeauna supraestimat - este de părere într-unul din cele mai recente interviuri acordate presei franceze, Marcel Reich-Ranicki, cel mai temut, mai reputat şi mai ascultat critic literar german contemporan, echivalat din cînd în cînd cu un Jupiter tonans... Superlativele care acompaniază numele acestui judecător plin de temperament dar imparţial al cărţilor care apar azi în sfera literaturii de expresie germană par a-i fi determinat pe reprezentanţii unor ziare şi reviste din Franţa să i se adreseze lui în primul rînd pentru a afla care este starea de spirit şi de fapt a literaturii de dincolo de Rin. Prilejul l-a oferit, fireşte, prezenţa Germaniei la Salonul de carte de la Paris în această primăvară.

Consultînd din Germania (unde presa autohtonă, din modestie, din comoditate sau din nevinovată omisiune, nu s-a ocupat prea intens de această manifestare) revistele şi ziarele franceze, mi-a mai fost dat să constat pe alocuri cît de mare poate fi riscul ce-i pîndeşte pe unii publicişti să opereze cu clişee şi stereotipii în depistarea valorilor literare ale unei ţări vecine. Fără a insista asupra acestor automatisme, aş mai remarca insistenţa cu care, invariabil, revistele "Le Point", L'Express", "Le Nouvel Observateur", au apelat la una şi aceeaşi autoritate în materie de verdicte şi judecăţi literare: criticul Reich-Ranicki, care, iată, cu autobiografia sa intitulată simplu, Mein Leben (Viaţa mea) a izbutit să se catapulteze şi pe locul întîi al succeselor literare, luni de-a rîndul, în topul pe care-l stabileşte săptămînă de săptămînă foarte exigentul (şi cusurgiul) "Der Spiegel".

Aşa încît, dacă ar fi să ne luăm doar după ecourile pe care le-au stîrnit în presa din Hexagon starurile vieţii literare germane (aflate pentru cîteva zile la Paris), tot Marcel Reich-Ranicki rămîne vedeta absolută, urmat de Günter Grass (pe