Neavând ce să pună de Paşte pe masa amărăşteanului, guvernul Năstase a pus un bilanţ: un balon umflat cuprinzând imaginea surâzătoare a ţărişoarei după trei luni de călărire pedeseristă. Doar influenţa benefică a misticii creştine şi frumoasa simbolică a cifrei trei să-l fi inspirat pe şeful de cabinet, pentru că alte motive (constituţionale ori tradiţionale) de a se da în stambă n-a prea avut. Am impresia că dl. Năstase a dorit mai degrabă să palpeze muşchiul mereu imprevizibil al oamenilor din propriul partid, decât să înfăţişeze populaţiunii ocupate cu ochirea şteviei şi ocrotirea urzicii marile sale isprăvi. Isprăvi pe care nu le dorim nici duşmanilor cei mai înfocaţi ai ţării!

Indiferent de ce-a vrut să demonstreze dl. Năstase, important e ce s-a văzut. La capitolul pozitiv, s-au văzut mult mai puţine "bâlbe" guvernamentale decât pe vremea jalnicilor "algoritmici". Ne place sau nu, trebuie să admitem că PDSR-ul propune un guvern mult mai omogen decât fusese în stare să producă bagheta magică a faimoşilor Ciorbea sau Vasile. Mai autoritar decât antemergătorii săi, dl. Năstase e mereu "pe fază", are întotdeauna replică şi o siguranţă de sine invidiabile. (În paranteză fie spus, tocmai aceste calităţi îl vor pierde: prea doreşte dl. Năstase să ia singur caimacul, prea doreşte ca tot ce mişcă în guvern, în partid şi ţară să treacă pe la el. Începutul de autoritarism s-a manifestat în frenezia apărării lui Priboi: greşeală colosală, simetrică aceleia, de exact acum patru ani, a lui Emil Constantinescu: reproşându-i-se c-a adus la Cotroceni o bună parte din clanul Petre, ex-preşedintele a replicat cu emfază: "La popularitarea mea, îmi permit şi astfel de reproşuri!" Atunci fusese vorba doar de un oarecare fiu al d-nei Zoe Petre. Acum, la mijloc se află ditamai securistul cu o activitate despre care francezii ştiu mai multe decât ştim noi! Să nu se mire dl.