In Statele Unite ale Americii, dezbaterea privind amplasarea unui scut antiracheta, botezat Missile Defense (MD), este una dintre principalele preocupari ale elitei politice, academice, jurnalistice si administrative. Fiind vorba de un program cheie pentru securitatea Americii, in mod automat dilema scutului antiracheta intereseaza actorii politici importanti din tot restul lumii, Uniunea Europeana, China, Japonia si tarile "prietene" ale SUA din Asia de Sud-Est fiind extrem de active in a lua diferite pozitii si/sau a incerca sa influenteze pozitia americana. Cea mai interesanta astfel de pozitie pe care am intilnit-o pina in prezent, bazata si pe altceva decit pe simple calcule geopolitice este cea a Uniunii Europene. Pina la o analiza pe scurt, trebuie sa reamintim ca MD este conceput pentru a dobori, in prima faza, un numar de pina la 200 de rachete balistice intercontinentale care s-ar indrepta impotriva teritoriului SUA. Ce are de cistigat SUA de aici? Invulnerabilitate la atacuri din partea unor state ca Iran, Irak sau Coreea de Nord, spune versiunea oficiala. Invulnerabilitate la un atac din partea Chinei, spun o parte a analistilor, mai ales straini. Si un avantaj strategic in fata Rusiei, constind in anularea capacitatii reziduale a Moscovei de a riposta devastator in cazul unei prime lovituri americane, spun cei mai aspri critici ai programului, inclusiv rusii. Printre argumentele derivate ale americanilor se numara si faptul ca un astfel de scut ar descuraja acumularea de capacitati balistice de catre state precum China, care ar sti ca nu vor avea sansa de a le folosi vreodata. Dimpotriva, vine replica unor analisti din Indonezia, Malaezia sau Pakistan, scutul va impinge China sa se inarmeze balistic, pentru a fi credibila in fata SUA ca putere nucleara: chinezii vor cauta sa aiba tot timpul un numar mai mare de rachete decit poate opri scutul, impingind