...piuliţe, robinete, şaibe, rezistoare, tranzistoare, monedă, ţuică de prună în sticlă de Scandic, jucărele, casete, capace de toaletă, cărţi, bancnote vechi, timbre, cartele de telefon folosite, CD-uri, umbrele, pantofi, discuri, tablouri, scrumiere, fotografii, capace de bere, săpun, căruţ pentru copii, genţi, ciocolată...
Orice se poate vinde, orice se poate cumpăra. Dacă vreodată ai avut zece timbre şi acum nu mai ai ce să faci cu ele, adu-le aici, poate le vrea cineva. Dacă ţi-a plăcut Boney M sau Irina Loghin sau Metallica şi vrei să scapi de casetă, sigur se va găsi un cumpărător. Dacă ţi s-a furat mobilul şi nu mai ai decît manualele de utilizare, sigur îţi scoţi banii de-un pachet de ţigări. Dacă vrei să arunci lucrurile bunicii, n-o face, se găseşte vreun nebun să-i cumpere pozele de familie şi vederile cu d-astea "cum era pe vremuri". Dacă ai vrut să te dai om deştept şi ţi-ai cumpărat Critica raţiunii pure s-o pui de birou, dacă acum vrei să treci la Hegel, se găseşte tot timpul cîte unul care s-o ia de la cap (de la Kant). Dacă îţi place să faci figurine din beţe de chibrituri, aici poţi găsi şi cumpărători. Dar să nu credeţi că este o întrunire a colecţionarilor. Nici pe departe. E tîrgul de vechituri. Totuşi, nu-l ocoli de eşti colecţionar.
...bilete, şmecheri... La intrarea tîrgului de la Valea Cascadelor, cîţiva oameni cu gentuţe te cheamă la ei, care mai de care să-şi vîndă "marfa": "Numai trei mii de lei, biletul!" Cîţiva domni burtoşi şi negricioşi intră. Nici gînd să plătească. După ei, un domn "mic de stat". I se pune mîna în piept: "Trei mii!". Un alt domn solid intră fără să bage pe nimeni în seamă, dar i se pare că aude comentarii în spate: "Ai spus ceva?" Taxatorul se scuză, timid: "Nu despre dumneavoastră." Eu scot o legitimaţie. Nimeni nu se uită la ce scrie pe ea, dar mi se face semn să intru. Şi, surpriză! de la casetof
