Fuseserăm pînă atunci la Muzeul "Antipa", unde trecuserăm prin mai multe săli plicticoase, cu fluturi puşi în insectare sau cu animale împăiate şi cam prăfuite; într-o singură sală nu ne lăsase tovarăşa învăţătoare să intrăm şi care părea cea mai interesantă: o sală dedicată reproducerii umane. Noi eram, vezi bine, doar în clasa a patra şi despre fecundare se învăţa de-abia în clasa a cincea (şi chiar şi atunci urma să fie vorba doar de plante - pentru fecundarea omului mai trebuia să mai aşteptăm cîţiva ani!). De ştiut, ştiam destule, nu de teorie duceam noi lipsă! ...Lasă că tot văzuserăm ceva: la intrarea în muzeu era o vitrină cu familia de gorile şi gorilei-mamă i se vedeau ţîţele ca lumea de tot (altceva nu i se mai vedea, dar era de-ajuns şi-atît). Ce mai! - era ca la o femeie. Cînd începuserăm toţi băieţii să ne hlizim şi să arătăm cu degetul, tovarăşa a strigat la noi să ne mişcăm o dată de-acolo!; numai că, parcă pentru a-i face în ciudă, după ce-am vizitat toate sălile, am mai trecut o dată prin faţa vitrinei - trebuia, doar, să ieşim pe undeva din muzeu! - şi atunci ne-am uitat atenţi la toate detaliile. Acum ne aflam la Universitate, în parcarea de la coada calului. Trebuia să vizităm, în apropiere, un muzeu şi mai anost, plin de planşe de istorie. Autocarul nostru a parcat lîngă un altul, care s-a dovedit a fi cu bulgari. Ne-am dat cu toţii jos şi, de cum ne-au văzut, bulgarii au început să ne zîmbească şi să ne facă semne prieteneşti cu mîna. Unii chiar au coborît din autocar şi au venit la noi. Rîdeau şi ne spuneau tot felul de chestii, pe care desigur nu le înţelegeam. Noi le zîmbeam şi, ca să ne distrăm, le ziceam, cu voce mieroasă, "eşti prost", "eşti tîmpit" şi altele de felul acesta. Bulgarii dădeau din cap că "da" şi mureau de plăcere! La un moment dat, ca să arate cît îi sîntem de dragi, unul a scos un flacon cît o fiolă din buzunar, l-a