Am primit nu demult un studiu editat la Praga de Centrul francez de cercetare în ştiinţe sociale, studiu ce se ocupă de "Revistele culturale cehe samizdat (1968-1989): mizele unei «culturi paralele»". Autoarea, Anne Madelain, a frecventat, în 1994-1995, seminarul pe care îl conduceam la INALCO şi unde mă ocupam de cenzura comunistă în ţările est-europene. Anne Madelain, pasionată de cultura cehă, stătuse deja la Praga vreo doi ani şi pregătea o teză cu Jacques Leenhardt la École des Hautes Études en Sciences Sociales. La seminarul meu a prezentat o excelentă lucrare despre Cheia viselor, romanul lui Ludvik Vaculik. Figură marcantă a "Primăverii de la Praga", Vakulik a fost, începînd din 1970, interzis. Ca atîţia alţi intelectuali, scriitori şi ziarişti cehi, a fost şomer sau, în cel mai bun caz, obligat să exercite munci manuale ocazionale. În 1973 şi-a "înfiinţat" propria editură samizdat, Petlice, care va continua să existe pînă în 1989. Acolo şi-a publicat, în 1977, Cheia viselor, ce va cunoaşte două reeditări (!), la alte edituri samizdat, în 1983 şi în 1985. Într-un text (tot samizdat, fireşte) din acei ani, Havel considera cartea lui Vakulik drept textul cel mai discutat în mediile intelectuale cehe. L-am citit în versiunea franceză (a apărut la Actes Sud în 1989) şi teamă mi-e că acestă extraordinară carte nu va fi niciodată tradusă în româneşte, în lipsa unui (parcă aşa se spune) "public-ţintă"... Dar să revin la studiul realizat de Anne Madelain, sistematic şi plin de observaţii pătrunzătoare. Autoarea constată, spre exemplu, discrepanţa enormă dintre mijloacele de care dispunea literatura cehă "paralelă" (tirajele erau, fireşte, infime) şi legitimitatea pe care o dobîndise în Occident înainte de 1989; dintre autorii cehi traduşi în Franţa în anii '80, doar doi - Bohumil Hrabal şi Jaroslav Seifert - erau tipăriţi de editurile oficiale, toţi ceilalţi f