În interstiţiile statutului şi a spaţiului său "striat" (Deleuze) pot fi încă identificate rute de evadare pentru nomad, pentru cel nefixat, nestabilizat. Spaţiul lis nu are hotare, altele decît cele impuse, din afara sa, de spaţiul striat: cel neted (local absolut) este de găsit cumva în interstiţiile celui striat (relative global): "Striatul şi lisul nu se opun doar ca global şi ca local. Pentru că într-un caz globalul este încă relativ, în timp ce în celălalt localul este deja absolut". Deşertul - teritoriul predilect al spaţiului neted deleuzian - este prin excelenţă un spaţiu în care orientarea vizuală de-a lungul unor traiecte de forţă vizuală pare imposibilă. Dinamica schimbării la faţă a acestor teritorii în forme, modificarea clipă de clipă a dunelor, a suprafeţei oceanului (altă metaforă predilectă a spaţiului nomad) sau a calotei polare, lipsa aşadar a reperelor fixe fac aparent imprecisă orientarea. Şi totuşi există orientare în spaţiul neted, fluent, al migraţiilor. Casey, pe urmele lui Deleuze şi Guattari, ne spune cum: "este ascultată direcţia, este simţită în aceeaşi măsură în care este văzută" (1998, 304). Într-un anumit fel, Deleuze şi Guattari par să extindă la nivelul întregului spaţiu capacitatea, pe care Heidegger o atribuie materialităţii lucrurilor, de a "năvăli asupra simţurilor: cromaticul, sonorul, duritatea, masivitatea" (1995, 47); mai mult decît atît, în mod evident orientarea prin intermediul reperelor topografice (aşadar prin văz) este în spaţiul lis mai degrabă dezesperantă: celelalte simţuri, dar mai cu seamă cel auditiv şi cel tactil (dinamica schimbării, nuanţele reprezintă modul în care este experiată lumea prin intermediul lor), trebuie să preia comanda orientării cumva împotriva văzului: orientarea în aceste circumstanţe trebuie să se bazeze aşadar "pe o extraordinar de fină topologie care se bazează nu pe puncte sau obi