Dacă am dori să facem un profil al revistei Lettre Internationale, atît de diferite în peisajul publicistic de la noi, n-am putea omite un ton (echidistant, de centru i-aş spune) aproape programatic al majorităţii textelor care apar aici, fie că este vorba de traduceri sau de texte scrise în româneşte, o situare a subiectelor cumva în prelungirea actualităţii imediate şi, în fine, o preferinţă pentru textele aşa-zicînd pluridisciplinare, în care conexiunile dintre literatură, politică, informatică, etică se fac la fel de firesc ca în revistele Esprit, Europe sau Secolul XX. O altă particularitate, şi ea inedită, este dubla focalizare a fiecărui număr, prezenţa a două "dosare" care, la lectură, se întîlnesc şi se completează între ele şi, uneori, cu celelalte secţiuni, documente, comentarii, scrisori şi mai ales Biblioteca "Lettre Internationale", care de-a lungul timpului a adunat texte inedite de o rară frumuseţe. În numărul de primăvară al revistei, grupajul politic "Repere ale noii geografii politice" şi cel literar "Viaţa ca o carte" sînt precedate de un dialog-replică între filozoful Edgar Morin şi editorul revistei Le Monde des débats, sociologul Michel Wieviorka. Dialogul intitulat "A ierta înseamnă a te opune cruzimii", discret-contestatar faţă de abstracţionismul lui Derrida dintr-o convorbire anterioară cu Wieviorka, apărută şi ea în numărul 34 al revistei Lettre Internationale, dă tonul celor două grupaje. A ierta, ca şi a te situa într-un context geo-politic, ca şi ocupaţia scrisului sînt acte individuale, profund personale, însă situate într-un context social, cultural şi istoric şi mai ales, spune Edgar Morin, "în contextul unui secol a cărui caracteristică este organizarea de masacre". O asemenea împăcare cu trecutul, mergînd "de la teledictatură, trecînd prin telerevoluţie la teledemocraţie", descrie T. Garton Ash în "Ultima revoluţie", o evoc