Urbanizarea agresiva declansata de regimul comunist a lasat in urma adevarate "enclave rurale" in chiar mijlocul orasului. aici, oameni au pasari, porci, solarii si drumuri desfundate doar de soare. unii se simt copiii vitregi ai urbei, in timp ce altii nu misca nici un deget pentru a-si face viata mai buna. viitorul ramine incert pentru aceste zone patriarhale Incepind cu anul 1964, Iasii au cunoscut febra urbanizarii, blocurile de locuinte crescind din pamint mai bine ca porumbul. Cu patru ani inainte de sfirsitul regimului comunist, la Iasi se regularizase un ritm de aproximativ sapte, opt mii de apartamente pe an. Iesenii vorbesc, si acum, cu regret despre maretele planuri edilitare care au murit in decembrie '89. Altii le numesc "cutii de chibrituri" sau "fabrici de dormit" cele mai multe dintre constructiile ridicate in acea perioada. Putini vorbesc despre micile reziduuri sau neglijente ale cursei pentru orasenizare, poate doar cei care traiesc acolo, acele adevarate mici sate din spatele blocurilor. Doar orizontul iti aduce aminte ca esti in centrul orasului Chiar peste bulevard de Primarie, dupa gardurile Catedralei Mitropolitane, se afla marginea unuia dintre aceste "sate". Zona Uzinei - Biserica "Sfintul Andrei" este una din ramasitele orasului vechi, una din putinele insule de care buldozerele nici nu s-au apropiat. Unele case sint mai batrine si decit proprietarii, gardurile abia se mai sprijina in tarusi. Peisajul care ti se dezvaluie atunci cind intri pe stradutele care leaga Strada Sf. Andrei de malul Bahluiului este unul cu desavirsire rural - casele ridicate dupa puterea omului in parte, gradini mai mult sau mai putin ingrijite, drumuri care nici macar nu sint pietruite. Cocosii cinta voiosi, pomii isi scutura florile, iar pe alocuri, intilnesti inclusiv gospodarestile solarii. Linistea este presarata doar de zgomotul masinilor care cauta orasul. Ci